|
|
 |
|
|
| Andrei TERIAN, septembrie 2007, in Cultura |
 Un debut remarcabil si o carte necesara, ce fixeaza pertinent proportiile unei iluzii periculoase. |
|
| Ionel POPA, nr. 5/ 2008, in Saeculum |
In primul rind trebuie sa subliniez ca acribia, obiectivitatea si spiritul analitic au permis ordonarea si sistematizarea datelor, ideilor si a cronologiei referitoare la protocronismul
romanesc. Rezultatul: o carte cu atribut de excelenta. Teza de la care porneste tinara cercetatoare este aceea marturisita in «Argument»: «ceea ce ne-a interesat, in primul rind, a fost sa relevam cum, penetrind cultura, politicul a reusit sa deturneze si sa altereze sensul si valorile acesteia». Studiul Alexandrei Tomita, O istorie «glorioasa». Dosarul protocronismului romanesc, are o certa importanta integrindu-se in mai amplul demers de studiere a comunismului in Romania. |
|
| Cosmin CIOTLOS, nr. 48, 7 decembrie, in Romania literara |
| Prin remarcabilul ei debut – O istorie «glorioasa». Dosarul protocronismului romanesc – Alexandra Tomita dinamiteaza citeva mituri culturale majore si reinstaureaza un altul, firav, poate cel mai putin pernicios: acela al adevaratei surprize editoriale. Daca despre monstruoasele exagerari pseudostiintifice din deceniile opt si noua si despre utopiile nationaliste ale lui Nicolae Ceausescu aveam cu totii, de bine-de rau, o minima informatie (desi destul de distorsionata, orala si mai degraba nesistematica), despre autoarea consistentului studiu aparut la Cartea Romaneasca nu se stia, pina acum, mai nimic. Nici din publicistica, nici din zvonuri, nici din presupuneri. Absolventa a Facultatii de Studii Europene din Cluj si a masteratului de Studii Europene Comparate, angajata in sectorul privat, Alexandra Tomita nu beneficia macar de vreo aureola literara ce ar fi putut-o inscrie in cursa. Un debut integral, asadar, lipsit de impuritatile asteptarii sau de aluviunile faptului – pe cit se poate – prevazut. Nu suspansul, ci surpriza e legitatea primordiala pusa in ecuatia extinsa a cartii. In orice caz, debutul critic al Alexandrei Tomita e unul demn de citit. Si demn de premiat. Echilibrul – uluitor daca ne gindim la anii autoarei si la domeniul imund in care aceasta a forat – si curajul de a expune o tema de cercetare peste masura de actuala, cu implicatii morale nu intotdeauna usor de defalcat, cu verdicte adesea dureroase, sint doua calitati esentiale. Fara de care hotarirea – singulara intre cei ce s-au pronuntat pe aceasta tema – de a nu-i acorda eruditului Edgar Papu prezumtia de nevinovatie ar fi sunat nepotrivit. Seriozitatea si temeritatea Alexandrei Tomita ma conving. Inclin sa-i dau dreptate ei si sa felicit orice juriu care ar avea-o in vizor. |
|
| Teodora DUMITRU, nr. 47, 29 noiembrie, in Cultura |
| Protocronismul a fost omologul academic al salamului cu soia. Un patent ceausist specializat in strivirea complexului national de inferioritate. Un demers psihiatric autentic, dotat cu meritul de a-i timpi si mai precis pe cetatenii magicului perimetru carpato-danubiano-pontic, prezent doar colateral in studiile asupra comunismului romanesc. Alexandra Tomita (o compozitie de tip Florina Ilis: serioasa-serioasa si maxim focalizata) s-a decis sa rezolve «colateralul» prin «frontal». Face o investgatie aproape completa (unde «aproape» exprima teatrul modestiei) detasata si fara aspect de rechizitoriu. |
|
| Nicoleta SALCUDEANU, nr. 3-4/2008, in Viata Romaneasca |
| …se incumeta sa atace una din temele cele mai sensibile ale culturii romane din perioada comunista, aceea a protocronismului; rezultatul – o carte remarcabila si un stralucit debut; volumul ar putea fi considerat, fara nici o exagerare, debutul anului. O carte eveniment. |
|
| Serban AXINTE, martie 2008, in Cuvantul |
| Trebuie spus inca de la inceput ca studiul de fata este redactat intr-un limbaj doct, incheiat la totii nasturii, rigoarea cercetarii stiintifice (analizarea in amanunt a materialelor bibliografice preexistente in aceasta arie tematica), fiind complinita de observatii personale pertinente si argumentate minutios. Desi Alexandra Tomita nu si-a propus sa epuizeze tema protocronismului romanesc, putem spune ca lucrarea de fata este o adevarata istorie a unui concept si a realitatilor politice si culturale pe care acesta le acopera. |
|
| Gabriel DIMISIANU, mai 2008, in Acolada |
| Pentru autoare protocronismul este obiect de cercetare istorica efectuata in biblioteca, la fel cum ar fi fost pentru mine, daca as fi intreprins-o, cercetarea miscarii legionare, sa zicem, despre care am numai vagi amintiri directe din copilarie. Vreau sa spun ca, fiind istorica, cercetarea Alexandrei Tomita este si obiectiva, nemarcata de accente emotionale, nici de resentimente, nici de simpatii, toate concluziile scotindu-le din studierea atenta a textelor protocroniste si a imprejurarilor in care acestea au facut cariera. Textele, si numai ele, o determina pe cercetatoare sa adopte anumite tonalitati in expunere, sa uzeze cind este cazul si de ironie, cum o face inca din titlul cartii de care vorbesc, unde adjectivul glorioasa e incadrat de ghilimele. Este ironica de multe ori in carte Alexandra Tomita, fara sa alunece insa vreodata in pamflet. |
|
| Gelu IONESCU, februarie 2009, in Apostrof |
| Cartea Alexandrei Tomita despre protocronism – unul din momentele de grava si sterila “ratacire” ale istoriei noastre culturale – este si va fi mult timp o carte de referinta. Un debut “glorios”, parafrazind un cuvint din titlul cartii. |
|
| Ovidiu PECICAN, februarie 2008, in Tribuna |
| Cartea Alexandrei Tomita focalizeaza asupra protocronismului, desfoliind cu talent si aplicatie unul dintre «dosarele» acelei virste istorice, depasite de nici doua decenii (si inca incomplet). Dar ea are meritul de a arata ca, in comunismul romanesc, ideologia nu a fost de o aparenta monolitica si nici nu a cunoscut o singura expresie. Tocmai pe dos, ea a fost mai insidioasa, mai elaborata decit s-ar fi putut crede, presupunind inteligente si complicitati mai substantiale decit se presupunea. Sine ira et studio, ele sint dezvaluite aici, pentru parcela protocronistilor – intersectata, de altfel, de nume si evenimente relevante si pentru celelalte directii evocate –, intr-un parcurs incitant, plin de surprize, de necesare rememorari si, nu mai putin, colorat de o interpretare personala indrazneata, desi ponderat pusa in pagina. |
|
| Vladimir TISMANEANU, 6 februarie 2008, in Evenimentul zilei |
| Alexandra Tomita isi dezvolta originala analiza in dialog cu tezele profesoarei americane Katherine Verdery. Cartea lumineaza mizele reale ale conflictului dintre protocronisti si adversarii lor, prezinta o clara topografie si o hermeneutica menite sa explice diversele pozitionari si aliante, demonstrind faptul ca protocronistii nutreau ambitia de a-si impune fantasmele si fixatiile drept religia politica a ceausismului dezlantuit. |
|
|
|
|
|
