Paul CERNAT, in Observator Cultural, 8-14 noiembrie 2007, nr. 397
Incomod, de o inteligenta cinica si acida, prozatorul este mai aproape de, sa zicem, neorealismul alienant al unor Razvan Petrescu sau Petre Barbu decit de universul lumpen, mizerabilist al unui Radu Aldulescu (daca stau sa ma gindesc bine, autorul are ceva si din temperamentul unui poet precum O. Nimigean…). Regizorul de film isi valorifica experienta artistica si observatiile «de viata» in constructii epice inchegate, relansindu-si obsesiile prin valorificarea dezinvolta a noilor formule narative.
Ivana VLAD, 17 aprilie 2008, in Realitatea romaneasca
Cu o constructie dramaturgica minuita cu o precizie chirurgicala, romanul lui Daneliuc este o mostra de gindire lucida de tip celinian trecuta prin filtrul unui umor in acelasi timp perfect autoironic cit si atasant, care salveaza asperitatile tuturor personajelor angrenate in vieti aparent normale, insa perfect imprevizibile.
Incomod, de o inteligenta cinica si acida, prozatorul este mai aproape de, sa zicem, neorealismul alienant al unor Razvan Petrescu sau Petre Barbu decit de universul lumpen, mizerabilist al unui Radu Aldulescu (daca stau sa ma gindesc bine, autorul are ceva si din temperamentul unui poet precum O. Nimigean…). Regizorul de film isi valorifica experienta artistica si observatiile «de viata» in constructii epice inchegate, relansindu-si obsesiile prin valorificarea dezinvolta a noilor formule narative.
