|
|
 |
|
|
| Horia Garbea, nr. 23, 2010, in Luceafarul |
 Notam in beneficiul lui Florin Toma cultura literara bogata la care face numeroase trimiteri, stilul alert, usurinta de a schimba tehnicile narative, inventivitatea, dar si supunerea la modele, ultima bazata pe o vasta bibliografie. |
|
| Marius MIHET, noiembrie, 2010, in Familia |
| Povestea este o «cronica de sugestii si declamatii», ni se spune la sfirsit. Imaginile finale sint deopotriva efectele apocaliptice si ludice ale unui autor ce a stiut sa se ascunda tactic in spatele unor voci narrative prea putin credibile dar care definesc cu stranie fidelitate o lume anapoda. In Orasul jumatatilor de inger avem de-a face cu o lume care are vreme de pierdut, unde nimeni nu munceste desi toti par a avea preocupari. Sint relatari la limita dintre realismul magic, suprarealism si absurd, coroborate, frecvet, cu plonjari intr-un realism care e doar osimpla rama a Povestii. In fapt, cartea e o imensa confesiune, un pretextpentru o colectie spumoasa de delire suprarealiste. Neimblinzit artificier si vesnic brutar al textului absurdist, Florin Toma e pe domeniul lui celmai bun psiholog al omului decazut in text si limbaj caruia i-a ramas totusi o solutie: jumatatea buna de inger. |
|
| Daniela FIRESCU, noiembrie 2010, in Ramuri |
| In seria romanelor cu ingeri ce pare a fi acaparat in acest sezon mentalul prozatorilor romani, romanul lui Florin Toma, Orasul jumatatilor de inger face figura aparte, invitind lectorul intr-un desant aiuritor, terifiant si comic uneori, intr-un oras al ingerilor fara ingeri. Mecanismul ce guverneaza aceasta distopie imaginata de Florin Toma are ca marca umorul extrem, comicul tragic, cum spune unul dintre personaje.
In Orasul jumatatilor de inger, Florin Toma desfigureaza borgesian nu numai faptele, intimplarile, ci si personajele, introducind contradictii, inversiuni si digresiuni, pentru a ajusta accesul la o realitate atroce, intr-o imagerie proprie, o comedie/bizarerie ce incomodeaza, nu doar distreaza. |
|
| Florin TOMA in dialog cu Andra ROTARU, 14 august 2010, pe agentiadecarte.ro |
| Chiar primul titlu la care m-am gindit, dupa ce am terminat romanul, a fost Conjuratia plapinzilor, dar mi-am dat seama ca aceasta combinatie, conjuratia…plus ceva, a unora (a imbecililor, a premonitilor etc.), era deja, ca sa zic asa, fumata. Arsese pina la cotor, pina la filtru. Asa ca am renuntat!…Deci, nu exista revolta la neispraviti (in cel mai corect sens al cuvintului, adica neterminati!), pentru simplul motiv ca ei rateaza pina si ratarea. Altfel spus, nici ratarea nu e completa, o rateaza, amaritii, pina si pe aceea, din moment ce ei sunt, de fapt, doar jumatati de inger. Cine sa se revolte in acel Oras? Si de ce sa se rascoale? Oare nu se poate trai o viata (si inc-o viata si inc-o viata, mereu asa, pina la eternizarea eternitatii!) in submersia unei resemnari superbe, semi-cosmice?! |
|
| Gabriela GHEORGHISOR, 1 octombrie 2010, in Romania literara |
| Ce descoperim, totusi, in calatoria prin Orasul jumatatilor de inger? O organizare social-politica severa (desi dictatura Marelui Ortolan se incheiase), redevabila unei utopice ideologii melioriste, institutii ciudate (Institutul de Cercetare a Vazduhului si Timpului Liber, Directia Nationala de Dascalire si Deprinderi, Casa Prieteniilor, Depozitul de Batrâni, Scoala de Menaj si Caractere etc.), tot felul de norme draconice pentru locuitori (ajungindu-se, astfel, chiar si la acuzatia de «port ilegal de sentimente»), o impartire a acestora in trei «caste» (murzi, merzi, marzi), descrise de povestitor odata cu evocarea fastuoaselor si extravagantelor petreceri din saloanele mamei lui. Mai ales sarbatoarea privilegiatilor ofera scene de un umor colosal, iar participarea frenetica la grandiosul spectacol culinar reveleaza, exemplar, puterea pacatoasa a «fratelui porc». Florin Toma este un virtuoz al scriiturii parodice, cu o debordanta fantezie lexicala, iar cartea sa, indeosebi o desfatare in gratuitate, pe spuza unor teme «mari». |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
