|
|
 |
|
|
| Veronica BUTA, octombrie-decembrie , in Discobolul, nr. 166 |
 Adevarata noutate a volumului, dincolo de impunerea in forta a unui nume in poezie, vine din formula adoptata de autoare. Ea se indeparteaza, cum s-a scris, si de mizerabilismul deprimant si deprimat, si de minimalism, chiar si de autenticism, aducind in fata cititorilor o poezie confesiva, ce-i drept, ce poarta, in nuce, note de biografism, insa nu de tip autenticisto-(hiper)realist, ci mai degraba purtind coloratura realismului magic sud-american. Caci Poema desnuda e tot atit de mult si-un fantasy pre versuri tocmit, si biografie versificata si, deci, literaturizata, purtind doar semnele verosimilului, nu si pe-ale adevarului existentei istorice, ca si un trairism liric axat pe primatul fanteziei, al interioritatii. |
|
| Marius MIHET, ianuarie 2012, in Familia, nr. 1 |
| Mi-a placut mult Poema desnuda de Crista Bilciu (Cartea Romaneasca), o poeta complexa, avida dupa teritoriile anexate ale imaginarului morbid. |
|
| Horia GARBEA, februarie 2012, in Luceafarul, nr. 2 |
| Cele 13 capitole ale Poemei desnuda sint, de fapt, niste cinturi ale unei odisei burlesti care se petrece in vremurile noastre lipsite de maretiile unor vremuri mitice. Ele nu ii vor purta ghinion Cristei Bilciu. Intii, pentru ca ea este norocoasa din fire si, apoi, pentru ca norocul in literatura si-l face autorul. Originalitatea sa este uimitoare, dar cel mai mult m-a impresionat lipsa artificiilor, pretiozitatilor, „fitelor” poetice sau, dimpotriva, anti-poetice cu care majoritatea debutantilor isi fardeaza discursul. Naturaletea discursului cucereste si cred ca este dintre cele care pot trece de la publicul curent al poeziei spre „cititorul obisnuit”, atit de greu de vinat. Om de teatru, Crista Bilciu mizeaza in fapt pe naturalete, pe jocul stanislavskian, imprumutind psihologia si ticurile personajelor sale lirice. O recitare publica a textelor ei la Clubul Dramaturgilor m-a convins si mai mult de virtutile scenice ale acestor texte, poeme de fapt epic-dramatice, ca si de forta si capacitatea lor de a seduce. |
|
| Cristina TIMAR, decembrie 2011, in Vatra |
Faptul ca poemul epopeic al Cristei Bilciu a aparut in sfirsit, ba mai mult, a si cistigat concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din Romania, editia 2011, ceea ce, daca ar fi sa urmarim cauzalitatile, i-a adus finalmente publicarea, e deopotriva un lucru demn de mirare, dar si oarecum asteptat.
Starea de urgenta, spiritul protestatar, placerea de a dinamita conventiile, fie ele sociale sau artistice, comoditatea si superficialitatea spirituala, fac din Crista Bilciu o poeta de extractie avangardista, prin atitudine, mai degraba suprarealista, prin imaginarul poetic oniric debordant si obsedant si o post-cartaresciana, prin optiunea pentru epos, pentru lirismul narativizat si placerea intertextului. Cititoare impatimita a poetilor nouazecisti si douamiisti, din a caror generatie face parte, Crista Bilciu nu se integreaza nici neoexpresionismului, nici poeziei derizoriului cotidian sau a dezinhibarilor si detabuizarilor sexuale, desi imparte cite ceva cu fiecare din aceste directii. |
|
| Irina PETRAS, 7 octombrie 2011, in Romania literara, nr. 40 |
| Desi originalitatea nu-i poate fi pusa la indoiala, iar cartea – cistigatoare a Concursului de manuscrise al USR – promite un viitor prelung poetei, Crista Bilciu respecta fiziologia scriitorului de azi: a devorat „citeva mii de carti”, a consumat avid faza livresca si mimetica a retrairii unor vieti gata imaginate. Personaj in propria carte, spera sa se descarce de intimplarile interioare, paralele, dar si de presiunea celor exterioare si sa acceada la statutul de creator de lumi noi. (…) Cartea are stil si forta. |
|
| Al. CISTELECAN, 3 noiembrie 2011, in Viata Romaneasca, nr. 11-12 |
O tentativa de iesire din blocajul imaginativ al poeziei tinere face si Crista Bilciu in Poema desnuda (Cartea Romaneasca, 2011). Dar nu infruntind criza imaginatiei, nu aducind un nou imaginar, ci mai degraba fentind-o si folosindu-se de toate cele inca in uz, de mai toate brand-urile instrumentale optzeciste si post-optzeciste. Si Crista Bilciu face biografism – sau macar porneste de la premisa unui biografism crud, fara iluzii. Poema desnuda e, desigur, un titlu-manifest, un anunt de poetica nemiloasa atit pe partea confesiva, cit si pe partea poietica. Ni se va arata totul, si dintr-o parte si din alta: nici poeta nu va ascunde nimic despre sine, nici textul nu se va autoinsela, ci, dimpotriva, se va autodenunta.
Poem cu fabula – si usor si greu de povestit – Poema desnuda e, deodata, o fantezie de verva si o verva de fantezie.
Alex Goldis zice ca „daca nu va fi retinut drept cel mai bun volum de debut al anului, Poema desnuda a Cristei Bilciu poate fi clasat in mod sigur la cele mai interesante noi aparitii”. Poate ca, tocmai datorita faptului ca e atit de interesant, are sanse sa fie si cel mai bun |
|
| Crista BILCIU in dialog cu Andra ROTARU, 28 august 2011, pe agentiadecarte.ro |
| Toata viata mea am trait, intr-o lume paralela. Chiar si amintirile mele cotidiene nu se compun din intimplari, ci mai mult din trairi, din intimplari interioare. Adica stiu mult mai bine ce am visat la un moment al vietii mele, ce mi-am inchipuit, decit ce am facut. Acum stiu ca a face arta inseamna a adauga lumea ta la realitate. Atunci cind scriu, atunci cind fac teatru sau pictez, e o invitatie: va daruiesc o tara noua prin care sa va plimbati: eu. POEMA DESNUDA porneste, in mod cert, de la lucruri foarte grave: printre altele, sinuciderea bunicii mele, cu care nu m-am impacat niciodata, dar personajul meu este un copil, care vrea, in primul rind, sa se joace. Si atunci Universul se joaca cu el. Astfel trebuie citita POEMA, prin prisma copilului inocent, care se ascunde de lucrurile neplacute in imaginatie. |
|
| Alex GOLDIS, 2011, in Vatra, nr. 9-10 |
Daca nu va fi retinut drept cel mai bun volum de debut al anului, Poema desnuda a Cristei Bilciu poate fi clasat in mod sigur la cele mai interesante noi aparitii. Si asta pentru ca, desi de o virsta cu majoritatea douamiistilor, autoarea nu prea are nimic in comun cu ei. E si motivul pentru care ea a asteptat probabil sa treaca primul val de mizerabilisti si autenticisti pentru a-si scrie si lansa cartulia.
Poezia Cristei Bilciu reuseste sa construiasca o atmosfera de fantasy textualist, foarte apropiata de Harun si marea cu povesti a lui Salman Rushdie. Peste tot in poem pitorescul face casa buna cu oniricul si cu comicul de buna calitate. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 2 martie 2012, in Observator cultural, nr. 614 |
Crista Bilciu a oferit cititorilor mai sofisticati care sint criticii o epopee postmoderna, pe cit de proaspata la prima lectura, pe atit de rutinata la modul textualist. (...) Ceea ce surprinde placut, la debutul editorial al Cristei Bilciu, e tocmai „contrastul” dintre relaxarea si jovialitatea tonului si, de cealalta parte, ticsirea versurilor cu aluzii culturale, pe deasupra ariei de ignoranta a unor „vedete” de ultima generatie.
Debutul Cristei Bilciu e unul notabil, mai intii, prin fantezia combinatorie pusa ludic intr-o epopee care se coase si se descoase in acelasi ritm. Iar apoi – largind cadrul –, prin aceea ca dovedeste resursele de vitalitate literara ale unui livresc poetic „optzecist” ce parea vetust si ruginit. Sint foarte curios asupra evolutiei acestei tinere poete. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 2 decembrie 2011, in Romania Literara, nr. 48 |
| Crista Bilciu (n. 1978), cel de-al treilea nume aparut anul acesta in poezie aduce cu sine, si ea, o noua sensibilitate. Alternanta de registre face cea mai mare parte din farmecul volumului. Poema desnuda poate fi citita ca un montaj emotional si stilistic. |
|
|
|
|
|
