|
|
 |
|
|
| Radu ALDULESCU, in dialog cu Florina PIRJOL , septembrie 2010, in Dilemateca |
 E foarte important azi sa spui o poveste, eventual s-o si traiesti, poate ca un raspuns si un mod de aparare impotriva vremurilor de pierzanie, cu memorie schizofrenica, care ne-au fost date. Si de buna seama ca tocmai de aceea ne-au fost date, pentru a cauta cai de salvare, de mintuire, iar salvarea si mintuirea prin poveste sint una dintre aceste cai. A trai pentru a-ti povesti viata este titlul memoriilor unui mare scriitor contemporan – Gabriel Garcia Marquez, de la care putem eventual invata ca lumea inconjura toare ne apartine in masura in care o putemdescrie, povesti, imagina... Daca omenirea merge atit de accelerat spre rau, in vremea din urma, in ultimii 80-100 de ani (nicicind omul n-a provocat mai multa moarte si suferinta semenului sau ca in acest interval – doua razboaie, Gulag, Holocaust, lagare, terorism, globalism, Razboiul Rece, revolutii etc.), este si pentru ca omul nu mai da povestii importanta cuvenita si apeleaza la tot felul de inlocuitori din zona divertismentului pierzator de suflet, cu scop si e fect manipulator, care au efecte similare cu cele ale alimentelor cu E-uri. Sufletele si trupurile noastre, mai mult decit ale bunicilor nostri, sint predispuse spre boli grave, printre altele si pentru ca a disparut stradania si bucuria de a spune povesti. |
|
| Irina PETRAS, nr. 11, in Apostrof |
| Radu Aldulescu vede si aude lumea pe care o descrie. „Stricata” de sus pina jos, ea e reconstituita cu atita finete a detaliilor, de atit de aproape, ca toate lucrurile grotesti, strimbe, rele, deviate, distorsionate, labartate si rascracarate pe care le aglomereaza in pagina nu sint pina la capat si urite. Lumea din Proorocii Ierusalimului e o constructie doldora de gargui, la fiecare incheietura, la fiecare cornisa. Aglomerarea lor acopera fatada si subsolurile, deopotriva, iar proliferarea lor are o stranie naturalete, dusa abil de autor pina in pragul frumusetii. Uritenia le e atenuata de descoperirea ca societatea omeneasca, de oriunde si de oricind, e la fel de atinsa de minciuna, hotie, prefacatorie; dar, mai presus de toate, de nepasare. Pretutindeni, in orice catun ori oras romanesc, dar si la Paris ori la Frankfurt, fojgaiala omeneasca are mereu spatiu propice de desfasurare, orice viciu isi poate instala tabara, poate face pui, se gasesc oricind link-uri primitoare, se poate descoperi derutant de usor fisura in care pot fi clocite toate maruntele pofte ale insului nepasator, adica nevizitat de ginduri. Interesul marunt si imediat decide gesturi si asocieri. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 9-15 mai 2009, in Suplimentul de cultura |
| Proorocii Ierusalimului, o carte in centrul careia se afla societatea romaneasca contemporana, lumea autohtona, cu urcusurile si coborisurile ei, de la Epoca de Aur la democratia salbatica. Un realism marca Radu Aldulescu. Un roman bun, ambitios si curajos despre viata in postcomunism a romanilor, despre incercarile lor disperate de a scapa de fantoma comunismului. Romanul lui Aldulescu este un roman al falsilor prooroci si al falsilor profeti, intr-o lume a desfriului si a democratiei salbatice. |
|
| Bogdan-Alexandru STANESCU, 7-13 martie 2009, in Suplimentul de cultura |
| Un roman puternic, un protest original, poate mai putin eficace decit era intentionat. Radu Aldulescu este pe cit de incomod, pe atit de greu de sarit sau ocolit. Revolta lui pare a fi sursa unei energii vulcanice, poate chiar resortul existentei acestei proze unice, a carei cruzime si forta veterotestamentare sint comparabile, dupa 1989, poate, doar cu cele din Amantul colivaresei. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
