|
|
 |
|
|
| Cosmin CIOTLOS, nr. 11, in Romania literara |
 Ramona-Vals nu e o carte despre teroarea instaurarii comunismului, ci despre un fermecator malentendu care punea in paranteza, cit punea, aceasta teroare. Iar arta de a inviora clisee e o insusire a prozatorilor mari. Constantin Mateescu e doar un prozator bun. |
|
| Bogdan ROMANIUC, mai 2010, in Suplimentul de cultura |
| Aflam raspunsuri dureroase in Poevstiri din Epoca de Fier, un adevarat exercitiu de supravietuire departe de falsele suferinte si torturi ale martirilor ce si-au trait revolutia in fata televizorului si au abordat comunismul din lipsa de imaginatie si fara a avea nimic de spus. Discursul marturisitor face ca povestirile lui Constantin Mateescu sa treaca drept memorii. Povestirile din Ramona-Vals au intr-adevar si o importanta latura biografica, insa fictiunea ramine pe primul loc. Avem in fata un romancier, printre putinii de altfel, care, cum spune Eugen Negrici, "isi iau in serios destinul de scriitor". |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 3 iunie 2010, Pro TV |
| Ma bucur ca dupa ce vreo 15 ani Constantin Mateescu isi aduce aminte ca el nu este memorialist, ci prozator. Avem un volum cit se poate de atragator, in primul rind prin inactualitatea totala. Este desprins minunat din timpul nostru plin de efofilie, de egocentrism si de tot felul de elemenete vicioase care fac din proza un fel de hirdau de defulare. Ei bine, Ramona Vals ne aduce dintr-odata in mijlocul anilor ’50, in dejism, in stalisnismul romanesc. |
|
| Constantin MATEESCU, 23 mai 2010, interviu pe agentiadecarte.ro |
| Personajele mele, ca si ale altor prozatori care au scris despre teribilii ani ’50-’60, sint tineri obisnuiti, care invata sau muncesc ca sa-si cistige existenta, care petrec, vad filme, asculta muzica, iubesc si sufera si uita. Spre deosebire, insa, de eroii prozelor publicate in timpul trecutei dictaturi, in care tenta politica (presiunea uriasa a regimului) e estompata de cenzura institutionalizata pina la totala disparitie, eroii mei se misca intr-o realitate in care intimitatea e subminata continuu de o teama mocnita, persistenta, dublata de o suspiciune generalizata, uneori fara contur precis. E avantajul de a scrie in libertate. Sint exact tinerii pe care i-am cunoscut si in preajma carora am trait in vremea studentiei si in anii de dupa studentie. Bineinteles ca personajele prozelor mele seamana cu mine dar si cu multi alti tineri, unii mai putin norocosi, care au fost devorati treptat in vilva necrutatoare a vremurilor. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
