|
|
 |
|
|
| Elena STEFOI in dialog cu Andra ROTARU, 6 noiembrie 2011, pe AgentiadeCarte.ro |
 Titlul volumului – Raport de etapa – incearca sa acopere fidel caracterul (auto)biografic al poemelor. Ele compun o dare de seama pentru cei plecati pe alt tarim sau aflati pe alte meleaguri, un nesofisticat diagnostic al „socului adaptativ” trait deopotriva pe scena sociala (pe care intr-un fel mi-am ales-o) si in singuratate (care in fel si chip mi-a fost data). […]
In ansamblul sau, Raportul e inevitabil eclectic, ca si experientele la care se refera, dar destinatarii lui directi formeaza, pentru mine cel putin, un grup compact. Pentru ca toti ai mei de Dincolo sa ma poata recunoaste cind ne-om reintilni, i-am purtat (la figurat) prin locuri in care pe mine m-au dus pasii la propriu, descriindu-le cadre sau furnizindu-le detalii topografice, uneori in stil reportericesc, alteori prin notatii in vers clasic (ciclurile «De peste Ocean», «De leac si nu tocmai»). |
|
| Horia GARBEA , 2 august 2011, pe horiagarbea.blogspot.com |
Poemele de acum ale Elenei Stefoi seamana cu cele cunoscute din volumele anterioare prin personificari ale unor concepte. Viitorul, trecutul, vesnicia, iau chip omenesc si astfel poeta le poate atribui simtiri si actiuni care de fapt ii apartin chiar ei sau priviri proprii din perspectiva acestor „actori” ai unei reprezentatii intotdeauna dramatice, niciodata comice. „Nici viitorul nu mai e ce era altadata/ nu-i mai place sa umble gol-golut/ sa atraga priviri i-a trecut cheful/ de giumbuslucuri de sarcasme de coronite/ de upercuturi in barbia ultimei ursitoare”. Desigur, in spatele acestui „viitor” blazat se afla chiar papusareasa-poeta care il manevreaza cu precizie imprumutindu-i miscarile ei: „mintea mea il elibereaza il inveseleste/ cu tot felul de stratageme il indoapa/ cu vitamine il duce la fitness la popa”.
(…) Aceste pendulari intre afirmarea lipsei de sanse si intrevederea, chiar parodica, unor noi „etape” mai luminoase impresioneaza prin directete si printr-o necontrafacuta sintaxa a disperarii. |
|
| George NEAGOE , 18 august 2011 , in Cultura |
In deceniul al noualea, Elena Stefoi se situa in linia esopico-profetica, plina de invocatii catre stihii, cu adresare in numele unei colectivitati torturate si deznadajduite. Raportul de etapa se refera la stadiul in care se gaseste noua religie politica: uniformizarea. Conventiile globalismului distrug personalitatea scriitorilor.
(...) Compact, lipsit de scaderi exagerate, dialogind cu restul operei, volumul Elenei Stefoi se impune prin tragismul declansat de esecul proiectului antitotalitar. Limbajul sibilinic din Linia de plutire n-a prevazut ca, dupa caderea Cortinei de Fier, teroarea comunista se va dilua in propaganda libertatii. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 16 decembrie 2011, in Observator cultural, nr. 605 |
Raport de etapa nu e o antologie cuprinzind poezii din virste anterioare, ci un volum, consistent, cu versuri noi, in care experienta distantarii geografice isi are partea ei.
Autoarea si personajul au aici aceeasi voce, egala, si aceeasi abordare, frontala si totodata rezumativa. Textul nu mai „fuge” catre alegorie, parabola, simbol pentru a exprima de pe un alt nivel contextul si dezgustul de el.
Elena Stefoi se afla in ipostaza unui traducator. Termenii unei experiente (biografice si istorice, nu fictionale) sint pusi in termenii unei noi receptari. Eul asuma „intreaga istorie”, iar dimensiunea moral-documentara se completeaza printr-una afectiv-biografica. Poezia devine un raport sui generis si un „pomelnic”: cuvint care se repeta in versurile noi ale Elenei Stefoi. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
