|
|
 |
|
|
| Daniela SITAR-TAUT, octombrie 2009, in Nord literar |
 Prozatorul stie sa intercaleze atit strategiile narative, cit si suspansul. Recursul la livresc sau la motivele mitice l-ar include esteticii postmoderne, dar Constatin Ciuca refuza, deocamdata, incartiruirea in vreo casta, curent sau ideologie literara. Atrage atentia coagularea fireasca a discursului epic, naturaletea, lipsa epatarilor exhibitionist-erudite, ironia fina, dar si abilitatea de a investiga savuros insul aflat in posturi deseori ilare sau degradante. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 25 septembrie 2009, in Romania literara |
| Un lucru e clar. Programul Regelui cu pene nu e tehnic, adica nu privilegiaza un scenariu de succes si nu urmareste vreo dimensiune teoretica, ci absolut, poate chiar ostentativ, personal. Ciuca nu e, prin natura, un estet, dar devine pe nesimtite unul atunci cind ceea ce are de spus se confunda cu metafora a ceea ce are de spus. Ce rezulta de aici e un efect mai degraba poetic decit romanesc. Anume alegoria expresiei. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 19-25 septembrie 200, in Suplimentul de cultura |
| Chiar daca a debutat destul de tirziu (dar cine stie ce inseamna „tirziu” cind vorbim de debuturi literare), Constantin Ciuca i se prezinta cititorului, inca de la primele pagini, ca un autor talentat care isi construieste cu usurinta si multa maiestrie metaforele, recurgind deseori la mijloacele realismului magic, cu influente balcanice, pentru a prezenta faptele personajelor sale pitoresti intr-o lume a regilor fara regat sau, cum spune autorul, a „regalitatii cu pene”. |
|
| Constantin CIUCA, 19-25 septembrie 200, in Suplimentul de cultura |
| Ar fi neadevarat sa spun ca debutul, adica trecerea textelor mele dintr-un manuscris aflat in computerul meu personal intr-o carte aflata in librarii impersonale, nu m-a bucurat. Ba da. M-a bucurat si m-a emotionat. Sa tii in mina o carte in al carei text sa stii ca e impachetata emotia cea mai semnificativa a vietii tale nu e deloc o bagatela. Si nu e un lucru care sa ti se intimple in fiecare zi. Cind iti apare o carte ai, brusc si iremediabil, impresia ca ai devenit buricul pamintului. Ca toata planeta o sa se inghesuie si o sa se calce in picioare ca sa apuce un exemplar din cartea ta si ca, pina seara, toata lumea o va fi citit pe nerasuflate. Si, pentru o zi sau doua, chiar asa m-am simtit si eu. Un buric local al planetei care se tot uita in sus catre cer sa vada cind incep sa ii cada laurii pe cap. De aceea nu o sa va mire daca va spun ca aparitia cartilor mele mi s-a parut un eveniment care mi se cuvenea. Ca buric al pamintului, totul ti se cuvine. Ce semnificatie are debutul pentru mine? Pai, are aceeasi semnificatie pe care o are pentru un caporal avansarea brusca la gradul de general pentru simplul fapt ca se afla si el la un moment dat pe cimpul de lupta. In campaniile si bataliile mele interioare pe care le duc cu tot ceea ce nu sint eu, am fost facut general. Sau, mai corect, si general. Si uite asa, acum caporal pe de o parte, generalissimo pe de alta, de fapt ramin acelasi profesor de engleza care nu are post si care trebuie sa se intretina din meditatii. Semnificatia debutului este, prin urmare, una totalmente eterica si fara alte consecinte practice decit aceea ca dimineata cind ma trezesc si merg la baie sa ma spal, cind ma uit in oglinda ca sa ma asigur ca m-am trezit acelasi care m-am culcat, imi zic: „Ma, stii ceva? Esti scriitor!”. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
