|
|
 |
|
|
| Marius MIHET, ianuarie 2012, in Familia, nr. 1 |
 De asemenea revazut si adaugit e si romanul Se respinge (editia a doua, Cartea Romaneasca) de Radu Jorgensen (alias Radu Georgescu), o autofictiune densa ce acopera sistematic harta emigrantului modern.
Radu Jorgensen ne ofera o panorama a strainatatii din care nu lipsesc dilemele identitatii, marasmul utopiilor usoare si interrelatiile socio-politice si erotice. O lectura obligatorie pentru cei pasionati de abisul Nordului, un fel de poetica ce dubleaza la nivelul realist imaginarul poeticizant al Gabrielei Melinescu. |
|
| Stefan BORBELY, februarie 2012 , in Contemporanul/Ideea Europeana, nr. 2 |
| Scriitura e cerebrala, lucida, transanta, axata pe existential si nu pe metaforic, deconstruind implicit, prin autenticitate, multe dintre stereotipiile subspeciei tematice din care face parte – literatura transfrontaliera. Se respinge n-are nici eroisme – desi ritul eroului pornit sa cucereasca lumea e in mod recurent pomenit in text – dar nici sarcasme resentimentare cu iz metafizic a la Cioran, cu toate ca dezabuzatul de pe Rue de l’Odeon e citit cu cea mai mare pasiune de catre autor. Lucid, precis in diagnostice si direct in formulari, Radu Jorgensen nu poate sa nu observe cumplitul fenomen de eroziune psihica prin care trece un azilant desantat intr-o tara inflexibila, insa ea nu-i coloreaza cartea in directia unei cazuistici psihologice care sa dea nastere la derapaje necontrolate, ci o mentine pe linia unei proze puternice, obiective. (…) Analiza romanesca a timpului de asteptare si a „Autoritatii” in fata careia trebuie sa te justifici este extraordinara in Se respinge, mina de analist politic foarte precisa a autorului combinindu-se aici cu un dar al observatiei foarte percutant, datorita caruia detalii minore devin simptome excelent analizate. (…) Suedezii sint o societate impecabil reprimata, atit civilizational, cit si comportamental sau axiologic, atit de bine tinuta in friu de un consensualism liberal inflexibil – pe care numai elvetienii il mai au pe continent – incit excesul lor de civilizatie debordeaza frenetic in violenta si sexualitate, mai ales la adolescenti. Paradoxul pe care analiza de sistem la care recurge Radu Jorgensen il dezvaluie in detaliile sale extreme, in care tipicul debordeaza in ipocrizie, este ca pusi in fata navalei de straini, suedezii reactioneaza stereotipizant, prin ecuatii etnice reductive. (…) Fara exceptie, personajele din flashbackuri – cea mai percutanta fiind radiografierea comportamentului de grup al GDS-ului si a revistei sale, 22 – sint recognoscibile, dar fervoarea de a descoperi la tot pasul „chei” si identitati reale nu trebuie sa ne abata atentia de la substanta profunda a acestui roman foarte bun, care este aceea a comportamentelor de sistem si subsistem, a radiografiilor umane in care Radu Jorgensen, incomod si precis in definitii, exceleaza. |
|
| Radu ALDULESCU, februarie 2012, in Luceafarul, nr. 2 |
| Se respinge! ‒ un titlu relevant si revelator, care unifica si acopera fast cele patru sute cincizeci de pagini ale naratiunii. Autorul are foarte multe de spus, pentru ca a trecut prin multe si, totodata, stie sa spuna. Exista asadar si totodata straluceste epic la jonctiunea dintre cele doua atribute de baza ale prozatorului: a avea ce sa spui si sa stii sa spui, la care vin de se adauga temele si obsesiile aferente. In cazul lui Jorgensen, se adauga in mod firesc, dat fiind ca avem de-a face cu povestea unui dezradacinat, alungat, practic, din tara la inceputul unei epoci care s-a vrut fasta, luminoasa, de deschidere catre valorile civilizatiei si democratiei si tot grosul societatii civile a vazut-o si si-a dorit-o asa, dar a fost tocmai dimpotriva. |
|
| Radu JORGENSEN in dialog cu Mihaela HELMIS, 29 decembrie 2011, emisiunea "Semnaturi celebre", Radio Romania Actualitati |
| Se respinge nu e un volum de memorii. Este roman. Sigur, unele dintre schimbarile de coordonate geografice si de sensibilitate pe care omul asta le traieste sint si ale mele. (...) Odata ajuns la Goteborg, la Facultatea de Ziaristica, unul dintre prodecanii de acolo mi-a zis domnule, daca dumneata faci programul asta, daca ajungi sa absolvi, cot la cot cu studentii suedezi, vei fi primul om din afara Scandinaviei care face asta. (...) Am scris in presa suedeza; neputindu-ma insa adapta total la stilul lor, dar am scris in presa culturala. Motto-ul lui Se respinge e luat dintr-un roman al unui scriitor suedez de origine greaca, Theodor Kallifatides, pe care l-am cunoscut in Suedia si il admir foarte mult. El se stabilise acolo treizeci de ani inaintea mea si a fost pentru mine un model. (...) Acasa e foarte bine si Romania va ramane o Acasa pentru mine. |
|
| Radu ALDULESCU, 28 noiembrie 2011, in Obiectiv Cultural |
Radu Jorgensen a lucrat in presa de opozitie in primele luni de dupa revolutie. Asemenea multora care au avut o sclipire de vizionarism in momentul mineriadei din iunie 1990, intuind incotro o vor lua lucrurile, a ales sa emigreze. Astfel a ajuns in Suedia, in lagarele pentru azilanti, luind-o de la capat, intr-o limba si un sistem social despre care nu stia practic nimic. Tot ce i s-a intimplat acolo este povestit de altfel in Se respinge, un titlu relevant si revelator, care unifica si acopera fest cele patru sute cincizeci de pagini ale naratiunii.
Autorul are foarte multe de spus, pentru ca a trecut prin multe si totodata stie sa spuna. Exista, asadar, si totodata straluceste epic la jonctiunea dintre cele doua atribute de baza ale prozatorului: a avea ce sa spui si sa stii sa spui, la care vin sa se adauge temele si obsesiile aferente. In cazul lui Jorgensen, ele se adauga in mod firesc, dat fiind ca avem de-a face cu povestea unui dezradacinat, alungat practic din tara la inceputul unei epoci care s-a vrut fasta, luminoasa, de deschidere catre valorile civilizatiei si democratiei – si tot grosul societatii civile a vazut-o si si-a dorit-o asa, dar a fost tocmai dimpotriva. In tot romanul care tinde sa refaca atmosfera din Romania comunista [dar] si pe cea postcomunista, traita intr-o tara occidentala, bintuie o entitate relativ abstracta [Autoritatea], cu oarecare uimire descoperita si in Suedia. |
|
| Bogdan Romaniuc, 23 ianuarie 2012, Suplimentul de Cultura, nr. 340 |
Se respinge e un titlu mult mai potrivit, sub semnul caruia stau intreaga actiune a romanului si relatia personajelor cu Autoritatea.
(...) Povestea este una traita. Radu Jörgensen spune adevarul despre primul val de emigranti, nu vinde legende comuniste, cum fac altii...
(…) Este un roman kafkian, despre destinul tragic al azilantilor, trait sub semnul lui „se respinge“, in colonia emigrantilor. |
|
| Radu JORGENSEN in dialog cu Stelian TURLEA, 23 decembrie 2011, in Ziarul de Duminica |
Tot zbuciumul acelor oameni care si-au parasit tara imediat dupa mineriade si s-au trezit in postura de azilanti e... istorie. Ea trebuie pastrata asa cum e! Nu-mi plac edulcorarile si nu gust editiile in care autorii adapteaza texte mai vechi ca istoria sa le dea dreptate!
Nu de alta, dar mai nou am observat o tendinta in presa romaneasca de a face tiraje vinzind legende ceausesciene. Ceea ce e si fals si nociv. Dupa injosiri de douazeci, treizeci de ani, un val de tineri a suferit in primavara '90 inca una (sau mai multe) injosiri: alegeri trucate, atacuri banditesti ale minerilor incurajate de liderii politici ai momentului, vinovatii pentru abuzurile dictaturii facuti scapati si asa mai departe. Or personajele lui SE RESPINGE, romanul meu, aleg calea exilului. O decizie grea si o cale foarte dura. Eu zic ca SE RESPINGE e un roman pe viata si pe moarte, nicio exagerare, un roman al libertatii furate.
[...] Eu si altii ca mine, am fost martorii multor demonstratii xenofobe si naziste in Suedia. Si contra-demonstratii; unele apar in roman. Spre exemplu, in fiecare an la sfirsitul lui noiembrie, comemorarea mortii lui Karl XII se face prin demonstratii neo-naziste serioase in Suedia.
[...] Nu cred foarte tare in acei membri ai diasporei care vor sa rezolve problemele Romaniei de la distanta. Pe cei care dau prea multe sfaturi, pe cei care stau la cinci mii de kilometri si analizeaza ei la rece problemele Romaniei fierbinti, nu-i prea cred. Ii inteleg sau incerc sa-i inteleg fiindca imi place Freud, dar... |
|
| Cristina ISPAS, 2 martie 2012, in Observator cultural, nr. 614 |
| Radu Jorgensen si-a ales un moment prielnic pentru a-si reedita romanul de debut, intr-o varianta revazuta si adaugita, cu titlul schimbat: Se respinge. In citeva cuvinte, Se respinge, un roman consistent pe tema fenomenului emigrarii de dupa 1990, relateaza aventura unui tinar scriitor care cere azil politic in Suedia, la putin timp dupa Revolutia din Romania. Povestea propriu-zisa, tragicomica, urmeaza lunga si incurcata istorie a asteptarii Vizei, lupta de pe o evidenta pozitie de inferioritate cu Noua Autoritate, initierea in viata de azilant cu personajele ei pitoresti (Costica tiganul, Ducu speculantul), dezmeticirea din socul cultural provocat de contactul cu societatea neoliberala occidentala, procesul de descompunere si recompunere a propriei identitati, dorul de casa, etc. [...] Daca ar fi sa ne ghidam si dupa teza lui Nico Israel, care nuanteaza in Outlandish: writing between exile and diaspora o diferenta intre exil si diaspora, primul termen fiind asociat mai mult cu modernitatea, iar cel de-al doilea cu postmodernitatea, Jorgensen ar da portretul aproape exemplar al autorului modernist, pentru care exilul tinde sa devina un destin, in loc sa fie tratat ca un simplu fapt de biografie. [...] In general, observatiile care tin de vocatia de sociolog a autorului sint destul de fine, putindu-se reconstitui cu usurinta atmosfera care domneste in „lagarul” suedez – cu „burcile” (PET-uri) pe care o parte dintre azilanti le culeg din cosurile de gunoi, talciocurile, hainele second-hand – romanul constituindu-se astfel intr-un adevarat manual de supravietuire, in care etapele sint notate de obicei cronologic si asumate la persoana intii. (...) Se respinge este un roman interesant si un document important. |
|
| Stefan IONESCU, 16 decembrie 2011, emisiunea Lumea din Carti, Actualitatea TV |
| In fata Autoritatii personajul lui Radu Jorgensen deprinde extra-teritorialitatea, capacitatea de a trai rupt intre lumi: este observator peste tot, actor niciunde. SE RESPINGE este un roman care curge foarte frumos. Este scris foarte fluent, intr-un stil cumva clasic. Are ceva dintr-un mare roman rusesc! Curge ca un fluviu mare, lat, prin stepa. Este un roman masiv cu o constructie epica impecabila. Un roman foarte bun, nu-ti vine sa-l lasi din mina si vi-l recomand cu toata caldura. |
|
| Radu JORGENSEN in dialog cu Dana PITROP, 14-15 decembrie 2011, emisiunea Nascut in Romania, Radio Romania Cultural |
| Personajul principal din SE RESPINGE incearca sa creada ca in Suedia exista o procedura pusa la punct care sa rezolve aceste acte ale azilantilor. Ii calmeaza pe cei din jurul lui, care sint mai nelinistiti de la bun inceput si care simt ca lucrurile nu functioneaza. Ei merg pe instinct, el pe o analiza rationala. Ulterior descopera insa ca are de-a face cu un mecanism orwellian, ba chiar mai complicat. In carte am o cazuistica intreaga care contrazice orice fel de logica! Ca sa va dau un exemplu de haos, dintr-un capitol plin de umor – publicul a reactionat foarte bine cind am citit asta zilele trecute –, unul dintre cei mai mari hoti din Stockholm, a primit azil, desi el venise sa fure. Capitolul se incheie cam asa: …asteptarea lui a luat sfirsit la trei luni de cind furase primul ceas. |
|
|
|
|
|
