|
|
 |
|
|
Editia a II-a, revazuta
„Singura critica este o carte despre jocul iubirii si al intelepciunii in actualitatea literara. O carte precisa, profunda, demistificatoare despre bursa actualitatii. (…) Arta portretistica a lui Mircea Martin nu evita exclamatiile, confesiunile, paginile colocviale, toate insa urcate repede pe cerul instelat al ideilor generale. Indemnurile apar si ele pe acest teritoriu al exigentelor.” (Cornel Ungureanu)
„Critica inseamna, inainte de toate, intelegere. Ea nu este iubire pentru ca iubirea se dispenseaza de intelegere. Sint critici, dupa cum sint oameni in genere, care nu inteleg decit ceea ce iubesc. Sint alti critici si, de buna seama, alti oameni care nu iubesc decit ceea ce inteleg. Cred ca un critic ar trebui sa inteleaga si ceea ce nu iubeste; dupa cum ar trebui sa se apropie cu iubire de ceea ce nu intelege: sa depaseasca momentele de contrarietate sau de opacitate printr-un elan de simpatie penetranta. Intelegerea deci, ca putere de supunere la obiect, ca proba de plasticitate spirituala, ca sfidare a inchistarii si suficientei, ca semn ca dialogul exista si comunicarea – comuniunea chiar – sint posibile.” (Mircea Martin)
Cuprins: Critica si filosofie • Functia criticii • Despre idolatrie • Actualitatea lui E. Lovinescu • Sa ne intoarcem la opere • Singura critica • Edgar Papu sau portretul eruditului ca vesnic incepator • Adrian Marino, ambitie si asceza • Lucian Raicu in cautarea mai-mult-ca-literaturii • Nicolae Manolescu: portretul criticului ca „batrin“ cronicar • Gheorghe Grigurcu, un profil sainte-beuvian • Scepticismul reconfortant al lui Liviu Petrescu • Al. Calinescu intre poetica si critica
|
|
nici un produs
