|
|
 |
|
|
| Andra ROTARU in dialog cu Mihail VAKULOVSKI, septembrie 2011, pe agentiadecarte.ro |
 Rockmanul e ca un bulgare de zapada cu personajul principal in centru; el se rostogoleste si de acest bulgare se lipesc tovarasii lui de camera si prietenii si cunoscutii lor, de care se lipesc gagicile si prietenele lor etc., etc. E ca-ntr-un camin in care intra si iese foarte multa lume, de aceea sint foarte multe personaje-n volum. Cele mai dragi personaje pentru mine sint cele de mai departe de focul actiunii studentesti, parintii, fratele si bunicul, care-i trimit scrisori lui Hai. (…) Pentru el propria viata e mai importanta decat ce se intampla in lume, de aceea primul plan al rockmanului e unul biografic, de actiune, existential, iar planul social-politic e in umbra, in spate, si apare doar asa, ca sa-i dea personajului o si mai mare autenticitate si credibilitate, sa-l fixeze in timp si in spatiu si sa-i permita sa foloseasca limbajul care aduce in carte acea aroma basa inconfundabila. Iar planul epistolar le taie pe aceste doua linii de subiect de baza, lasand cititorului o pauza de respiratie si dand rockmanului un aer si mai mare de realism. |
|
| Gabriela GHERGHISOR , septembrie 2011 , in Dilemateca |
| Autofictiune, autenticism, mizerabilism. Toate acestea se regasesc in romanul lui Mihail Vakulovski, Tovarasi de camera, primul volum dintr-o proiectata trilogie. Cartea lui Mihail Vakulovski prezinta pitoresc evolutia unui tinar si a unei tari, neiertator, dar cu dragoste, oferind o lectura vivace, rapida (mai ales daca nu stii limba rusa si esti nevoit sa sari peste anumite fragmente!), delectabila prin spuma narativa, in ciuda curentului cioranian de adincime. |
|
| Dumitru UNGUREANU, septembrie 2011, in Litere, nr. 9 |
| Poate e mult spus ca Mihail Vakulovski construieste o poetica, dar nu mi se pare exclus ca tocmai asta sa obtina. Sansa lui a fost ca a trait intens, cu acuitatea proprie aspiratiilor tineretii, schimbarea societatii basarabene. Talentul de-a prinde in sintagme inedite nuantele graiului romanesc, varianta vorbita in Moldova de peste Prut, s-a imbogatit prin insusirea limbii ruse, al carei vocabular de argou face deliciul cunoscatorilor si cosmarul „estetilor” corecti politic. [ …] Iar daca aventurile unui „student la Chisinau” (cum e subintitulat volumul intii al trilogiei) pot fi narate precum ale oricarui student din orice epoca si din orice capitala, „aventura” lingvistica in care s-a lansat Mihail Vakulovski este plina de riscuri si promite sa fie senzationala. Cum primul volum e un obiectiv atins, nu-i ramine decit sa le cucereasca pe urmatoarele (anuntate) doua! |
|
| Mihail VAKULOVSKI in dialog cu Andra ROTARU , nr. 7-9, iulie 2011, in Hyperion |
| Daca n-as fi venit la doctorat poate ca Student la Chisinau ar fi fost altfel. Ar fi aparut cu multi ani in urma si cu siguranta nu s-ar fi numit asa. De fapt, prima varianta a rockmanului a fost schitata inainte sa vin la Bucuresti la doctorat, deci inainte de 1996. Dar cind am ajuns la doctorat mi-am dat seama ca tovarasii de camera sint un graunte de aur alb (…) Da, am mizat si pe faptul ca studentia la Chisinau din perioada caderii URSS e unica, dar si pe faptul ca tineretea si studentia are multe puncte comune, pe care cititorul o sa le recunoasca si astfel va simti ca si el putea sa traiasca ceea ce i s-a intamplat lui Hai, si el putea juca un rol important in acest film. |
|
| Dan-Liviu BOERIU, nr. 7-8, iulie 2011, in Familia |
| Se simte de la o posta ca rockmanul lui Vakulovski s-a scris cu placere. Exista aici un soi de satisfactie ludica a rememorarii, asociata cu ironie condescendenta si, in aceeasi doza, cu o empatie explicabila prin constientizarea conditiei de outsideri a personajelor principale, care par sa traiasca intr-o lume confectionata dupa reguli proprii.
Viata studentilor de la Chisinau, asa cum o vede Vakulovski, e universal traibila. Hedonismul inconstient, precum si nepasarea juvenila fata de un viitor incert nu sint doar trasaturi ale studentului moldovean. Iar imbinarea intre datoria aproape sfinta de a profita de tinerete si gasirea unui orizont multumitor pentru mai tirziu este, la Vakulovski, prilejul pentru a imbraca optimismul in hainele convenabile ale unei marturisiri captivante.
|
|
| Alina PURCARU , nr. 591, 9 septembri, in Observator cultural |
| Sonoritatea cu totul distincta (un amestec de rusisme si de argou) a acestor scrisori [mai precis, un stufos epistolar, cu expeditori foarte diferiti; o adevarata pala de aer proaspat ] – e, in sine, expresiva, cu o cadenta a ei foarte specifica si cu un ton al adresarii surprinzator de cald (unul apropiat, intim, ca si cum tovarasii i-ar fi rude cu care imparte aceeasi casa si aceeasi masa). Iar o formula de tipul „Cu drag, al tau bunel“ poate, singura, sa relanseze trama romanului. |
|
| Mihail VAKULOVSKI in interviu cu Veronica D. NICULESCU, nr. 309, 9 aprilie 2, in Suplimentul de cultura |
| Pentru un scriitor important e sa scrie, sa fie chinuit de actul artistic al scrierii, sa fie obsedat de ceea ce scrie in acel moment, de subiect, de personaje, de situatiile in care-l trag propriile personaje, de starea si atmosfera cartii. Abia dupa aceea – dupa ce e multumit de rezultatul final – se poate gindi la publicare (...) Daca scrii fain, in mod normal nu vei ramine nepublicat, fie pe hirtie, fie pe internet. Rockmanul s-a scris repede, pentru ca l-am gindit la milimetru inainte sa incep scrierea propriu zisa, acum 15-16 ani. De atunci am incheierea tuturor celor trei rockmane si a trilogiei (care asa vor ramine, cred), aveam scheletul si substanta, doar a trebuit sa fac legaturile si sa-i gasesc stilul, apoi a urmat munca la masa de scris, pentru care un prozator trebuie sa aiba conditie fizica, daca vrea ca rezultatul sa fie unul puternic. |
|
| Veronica D. NICULESCU, nr. 16, 12-25 august, pe Zile si nopti Sibiu |
| Mihail Vakulovski ne plimba, alaturi de Hai, intr-o perioada foarte interesanta (exact momentul cind in Romania incepea tranzitia) si intr-un loc care inca are multe mister pentru noi: Moldova de dincolo de Prut. „O trilogie prin care trece Prutul”, spune autorul. Si mai trec si umorul, si nostalgia amaruie (bine camuflata) a unor vremuri frumoase si fie numai fiindca apartin primei tinereti, si limba romana mina-n mina cu limba rusa – pentru autor realitate bine cunoscuta, pentru cititor deliciu. (...) O acumulare spumoasa de intimplari din studentia personajului narator, o inlantuire de aventuri de o densitate si o viteza uluitoare. O poveste spusa dintr-o suflare, intr-un limbaj complet dezinhibat, despre o lume de aproape departe. |
|
| A.R. DELEANU, 5 decembrie 2011, pe deleanu.wordpress.com |
Student la Chisinau este primul volum din trilogia Tovarasi de camera, un proiect literar botezat de autor nu roman, ci rockman. Si inventia este pe deplin justificata, deoarece romanul de fata este foarte rock: personajele asculta rock, beau, se fut (pai, daca asta fac, doar nu o sa zic eu ca fac dragoste) si se bat.
Caracterul acesta de puzzle imagistic permite cartii sa poata fi citita si aleatoriu – o iei din biblioteca, citesti citeva pagini, rizi pe aici, mai plingi pe dincolo si o pui la loc. Testat pe propria-mi piele.
Chiar daca trebuie sa recunosc ca nu este in totalitate genul meu de carte – Mihai fiind un tip foarte ancorat in realitate, eu incercind sa cam fug de ea –, m-a prins si ii recunosc cel putin doua elemente de mare valoare: limbajul este savuros, degajat, fara considerente legate de arbori genealogici literari. Si pe deasupra pare sa scrie cu atita usurinta si naturalete, incit e enervant! Mihai Vakulovski scrie cum traieste si traieste cum scrie. Si doi: Student la Chisinau reprezinta o cronica a acelor vremuri si locuri, schimbarile sociale de la inceputul anilor ¢90 din Republica Moldova strabatind cartea ca un riu care hraneste padurea de personaje prinse in nazdravaniile nebunesti ale povestii. Cartea este de altfel plina de scrisori (reale, dupa cum mi-a confirmat Mihai), bucati de viata si de limbaj prinse in citeva rinduri ca insecte antice in chihlimbar. |
|
| Cristian ROBU CORCAN, 4 octombrie 2011, in Obiectiv cultural |
| Student la Chisinau este primul rockman dintr-o trilogie anuntata – Tovarasi de camera. Ce este un rockman? Orice doriti, dar linia de sugestie principala trimite la o viziune anti-sistem despre viata si, implicit, despre literatura. Mihail Vakulovski (...) pare a fi martorul ideal al generatiei pe care o reprezinta. Astept cu interes nedisimulat celelalte doua „bucati” ale trilogiei, cu presimtirea ca Tovarasi de camera va fi romanul-epopee al unei generatii basarabene care a impresionat prin curajul ei de a se exprima cu un curaj si o sinceritate nebune, potrivite timpului pe care-l traim. |
|
|
|
|
|
