|
Tripticul eseistic Odihna, Noaptea, Uitarea este o meditatie asupra conditiei umane si, in particular, asupra conditiei omului de teatru, definind indirect existenta lumii ca pe un amplu si complicat spectacol. Constituita dintr-o serie de reflectii fragmentare, pe alocuri aforistice, cartea trimite la o intreaga traditie a moralistilor francezi, de la, de pilda, un La Bruyère pina la un ginditor paradoxal precum Cioran. Referintele culturale sint insa mult mai diverse: Shakespeare, Cehov, Maupassant, Nietzsche, Freud, Bergson, Proust, Borges, Beckett, Kundera, Jankélévitch si inca multi altii se intilnesc in paginile acestei carti despre memorie si identitatea profunda.
„George Banu are vocatia spectatorului avizat, apt sa surprinda si sa intuiasca cele mai fine intercalari si nuante integrate viziunii de ansamblu. Un ochi nascut parca pentru a vedea spectacolul, cultivat cu grija si provocat sa se deschida spre perceptii multiple, ne ghideaza de fiecare data in cartile autorului. Nu este vorba nici de o detasare impusa cu orice pret, alterind gustul pentru spectacol si transformind discursul intr-o relatare terna si conventionala (...), nici de capcana efuziunilor si a patetizarilor.” (Mihaela Michailov)
|
