Un eseu en miettes despre literatura franceza contemporana, are doua calitati: releva un eseist de cursa lunga, mai greu de urmarit in paginile unei reviste culturale (din ratiuni de spatiu, dar si de limbaj) si face o radiografie serioasa si pertinenta unei zone literare pe care nu multi o cunosc la fel de bine la noi.
Stefan Ion GHILIMESCU, decembrie 2008, in Arges
Bogatele lecturi din literatura si teoria franceza a momentului, dispuse inteligent in Ultimele zile din viata literaturii acrediteaza observatia mai generala ca faza infloririi literaturilor nationale a trecut si ca ce se vede acum cu ochiul liber in cosmopolitismul avangardelor de tot felul nu este decit un simptom al continentalizarii pe care literatura europeana il cunoaste, asemenea politicii europene.
Vie si informata, lipsita de prejudecati, cartea de antropologie culturala a lui Alexandru Matei anunta, daca nu chiar o schimbare de paradigma critica la Bucuresti, atunci, cu siguranta, o miza si o optica sensibil noi in studiul literaturii contemporane. In plus, un comentator de care vom mai auzi!
Petru VAIDA, 9 septembrie 2008, in Bucurestiul Cultural
Dincolo de cultura sa filosofica (conditie sine qua non a oricarui eseist, dupa Alex. Paleologu – principalele referinte ale lui Alexandru Matei fiind fenomenologia, Heidegger, Foucault, Sloterdijk), autorul Ultimelor zile… are o marcata vocatie teoretica, care insa nu-l face sa piarda simtul concretului, fara de care critica si istoria literara nu sunt posibile. Alexandru Matei se distinge printr-o eruditie iesita din comun: multimea referintelor sale te impresioneaza.
Paul CERNAT, 7 august 2008, in Observator Cultural
Capabil sa stea alaturi de orice abordare similara din Hexagon, acest volum cu miza interculturala ar merita sa fie tradus in limba franceza. Pina atunci, el ramine referinta numarul unu in Romania atunci cind vorbim despre proza contemporana din Franta. Si nu sint semne ca ar putea avea, in viitor, un concurent pe masura.
Adina DINITOIU, 7 august 2008, in Observator Cultural
Ultimele zile din viata literaturii este o aparitie editoriala marcanta, intrind deja in bibliografia obligatorie din domeniul literaturii franceze si, in plus, este exact dupa modelul gindirii autorului: un text viu si incitant (nelipsit de colocvialisme si umor, dar nici de ariditati filozofice), care invita la reflectie si polemica.
Lucia TERZEA-OFRIM, 25 septembrie – 1 oc, in Dilema Veche
Sint convinsa ca lucrarea a intrat in bibliografiile universitare, fiind un excelent ghid de lectura, tipologiile lui sint convingatoare, iar paginile despre autofictiune cu adevarat edificatoare si bine scrise.
Alexandru MATEI in interviu cu Adela GRECEANU, 23 ianuarie 2009, la Radio Romania Cultural
Am structurat cartea pe doua mari tipuri de discurs. Cel autobiografic pe care l-am numit mai degraba maximalist, pentru ca este o literatura a vocii. Pasiunea lor pentru a vorbi, mai ales scriitoarele franceze sint niste persoane carora le place sa vorbeasca foarte mult. Pe de alta parte, minimalismul despre care s-au scris si teze de doctorat, pentru ca minimalismul este, pe de o parte, succesorul noului roman, si, pe de alta, se inscrie in traditia literaturii “jansemiste” franceze, clasice chiar. Si clasice si clasiciste in acelasi timp.
Cosmin CIOTLOS, 10 octombrie 2008, in Romania literara
La suprafata – o certa competenta intelectuala in care Alexandru Matei nu pare sa aiba, in presa romaneasca, rival, iar in subsidar – o tonalitate profetica, aplicata exclusivist, cit se poate de laic, evenimentului literar.
Un eseu en miettes despre literatura franceza contemporana, are doua calitati: releva un eseist de cursa lunga, mai greu de urmarit in paginile unei reviste culturale (din ratiuni de spatiu, dar si de limbaj) si face o radiografie serioasa si pertinenta unei zone literare pe care nu multi o cunosc la fel de bine la noi.
