| Tania RADU, 26 februarie-3 marti, in Revista 22 |
 Bogdan Cretu publica un eseu despre Utopia negativa in literatura romana, in care propune raspunsuri foarte interesante la intrebari mai vechi, niciodata adunate la un loc: de ce au avut infinita putere de reverberare, in literatura romana, texte de autoevaluare coroziva a specificului romanesc, de tipul Istoria ieroglifica ori Tiganiada pina la Adio, Europa!? Care sint resursele unui anumit tip de alegorism care a ambalat rareori idei politice, dar a parazitat stilistic, la un moment dat, si cu destul succes, canoanele expresiei literare (vezi productia fastidioasa a prozatorilor din anii ’70, de la Dumitru Radu Popescu la Ivasiuc, pina la Platon Pardau si chiar mai jos)? De ce nu avem [[utopii]], ci un mare numar de antiutopii, distopii, parabole, pamflete alegorice si alte eschive? In linii generale, studiul lui Bogdan Cretu e convingator si captivant, are observatii de finete, in care se vede limpede placarea lecturii critice. |
|
| Adrian JICU, 21 februarie 2008, in Cultura |
| Stilul e savuros, niciodata lenes, iar critica lui Bogdan Cretu place. Mina cronicarului literar aluneca sprinten, cartile alese sint comentate cu usurinta, paginile devin atractive. El profeseaza, in definitiv, un soi de impresionism critic, delectabil prin sprinteneala gindirii, prin acuitatea judecatilor si prin savoarea formularilor. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
