|
|
 |
|
|
| Emanuela ILIE, nr. 7-8/2011, in Viata romaneasca |
 Daca e sa ne raportam exclusiv la evenimentialul propriu-zis, lumea descrisa in romanul lui Octavian Soviany, este, de buna seama, o Sodoma absoluta, fara cusur in rau. Nu exista, in acest roman al viciului ridicat la rang de norma existentiala universal valabila, nici o figura asa zicind normala, fie ea de fundal ori de prim rang naratorial, dupa cum am impresia ca nici unul dintre pacatele inventariate si sanctionate in Infernul dantesc nu lipseste din carte (ca sa nu mai spun ca, dintre cele 24 de vami ale vazduhului, asa cum apar ele in imaginarul crestin ortodox, doar protagonistul le parcurge fara nici un efort si cu putine regrete pe primele 23!).
(…) Intr-un fel, viata lui Kostas Venetis sporeste cu fiecare veriga din lantul mortilor, provocate, puse in practica si povestite cu egala patima de ucigas. La rindul ei, Viata lui Kostas Venetis, asadar cartea insasi, sporeste viata fiecarei carti pe care o inchide, printr-un complicat sistem referential, intre copertele ei. Caci este genul de carte in care se intrepatrund, pina la indistinctie, viata si moartea. Atit viata-moartea fiintelor de hirtie, cit si aceea a literaturii insesi. |
|
| Serban AXINTE, nr 563, 18 februarie, in Observator cultural |
| Viata lui Kostas Venetis de Octavian Soviany suporta mai multe interpretari. E genul de scriere care, prin insasi natura ei, reactiveaza in orizontul de asteptare al cititorilor mai multe virste ale romanului. Din acest motiv, exista un nivel la care proza de fata comunica cu multe altele ce i-au servit drept model. Ma refer la o retroconstructie a limbajului romanesc ce-si afla motivatia in gasirea celei mai potrivite structuri prin care sa poata fi restituit un anumit gen de real. |
|
| Bogdan CRETU, nr 563, 18 februarie, in Observator cultural |
| Kostas Venetis nu e un personaj negativ. Toata povestea sa ascunde o mare tristete: aceea a omului care nu mai e stapin pe propriul destin si care nu este responsabil pentru metehnele sale. E o anumita fatalitate care isi pune amprenta asupra acestui grec trufas, crud, desfrinat, razbunator, dar nefericit, teribil de nefericit. O nefericire pe care spera sa o rascumpere transformindu-si viata intr-o carte.
Estet cu vechi state, Octavian Soviany nu se da in laturi sa creeze scene de o cruzime care uneori frizeaza patologicul, descrise insa cu un calm placid: daca asa este lumea, de ce sa ne mai miram, pare a spune el.
Oricum, Viata lui Kostas Venetis este un roman care isi tine in priza cititorul de la prima la ultima pagina. Are ritm, are poveste, are suspans, are si morala. Octavian Soviany a devenit un prozator de calibru. Care, sper sa nu ma insel, nu a scapat de fantoma lui Kostas Venetis. |
|
| Octavian SOVIANY in dialog cu Andra ROTARU, nr 369, 10 martie 20, in Dilema veche |
| Acest roman m-a vindecat de un complex, acela ca nu stiu sa povestesc. Am inceput sa scriu proza oarecum din intimplare. Mai scrisesem, ce-i drept, pe la vreo treizeci de ani, o mica povestire, pe care s-a intimplat s-o citesc apoi unei persoane apropiate, iar aceasta mi-a declarat cu franchete ca e cea mai proasta povestire pe care a auzit-o in viata ei. Dupa Viata lui Kostas Venetis nu numai ca am capatat certitudinea ca pot scrie proza „pe bune“, cu „personaje si intimplari“, dar am descoperit ca imi si place s-o fac, si ca romanul iti ofera, din unele puncte de vedere, mult mai multe posibilitati de expresie decit poezia. Prin urmare, e de presupus ca voi persevera. E si foarte palpitant in cele din urma, caci, asa cum ai ghicit, fiecare carte are capcanele ei. In cazul lui Kostas, a fost vorba de tentatia excesului de culoare istorica, de ispita senzationalului (sint un mare devorator de romane senzationale) si poate chiar de cea a kitsch-ului, caci nu-mi lipseste gustul stridentei si al butaforiei. Cititorii vor judeca daca am reusit sau nu sa evit aceste capcane. |
|
| Bogdan ROMANIUC, nr 301, 12 februarie, in Suplimentul de cultura |
| Daca pentru unii scriitori „literatura e mai reala decit realitatea“, pentru Octavian Soviany „fictiunea e singura realitate”. Romanul sau recent, Viata lui Kostas Venetis, pune in lumina capacitatea fictiunii de a inlocui realitatea. Nu cred sa fi citit vreun roman din noua noastra literatura care sa infatiseze un personaj de tipul lui Kostas Venetis. Fara nici un fel de exagerare, Kostas Venetis poate sta alaturi de Hrisant Hrisoscelu, de Pasadia sau de Pantazi, in galeria personajelor care traiesc cu schimbul mai multe vieti si carora le plac la nebunie dezastrele, cum ar spune Eugen Barbu. |
|
| Octavian SOVIANY in dialog cu Bogdan ROMANIUC, nr 301, 12 februarie, in Suplimentul de cultura |
| Kostas Venetis e un personaj imposibil in lumea actuala. Nu mi-l pot deloc inchipui abordind o tinuta de rocker sau metalist, nici intrind intr-o sala de fitness. Dar mai ales nu mi-l pot inchipui vietuind intr-o lume in care totul sau aproape totul este permis si in care nu mai exista decit foarte putine tabuuri. Asa ca pudibondul secol al XIX-lea i se potriveste ca o manusa, aceasta fiind o perioada cind pina si multi dintre cei mai acerbi stricatori de ordine erau in viata de toate zilele niste puritani. Prin urmare, el singur a ales sa fie eroul unui roman „de epoca“. Lucru care mi-a convenit si mie, cel putin din doua motive: pentru ca asemenea carti nu s-au mai scris pe la noi de o buna bucata de vreme, dar si pentru ca pe vremuri aveam prestatii destul de bune pe la orele de istorie. Kostas m-a obligat sa-i inventez un fundal de epoca verosimil, bogat in detalii – unele luate din carti si altele inventate... A fost o aventura... cel putin pentru mine, caci lumea de ieri mi se pare mai interesanta decit lumea de astazi; nu sufar deloc de febra actualitatii, caci actualitatea iti lasa prea putin loc pentru inventie. |
|
| Luminita CORNEANU , nr 11, 18 martie 201, in Romania literara |
| Un veritabil tur de forta narativa este romanul lui Octavian Soviany, reusind sa atinga mai toate tintele unui prozator care se respecta: sa subjuge cititorul cu farmecul povestirii, sa construiasca un personaj unic in literatura romina – sodomitul Kostas, rau alcatuit din nastere –, sa poarte cititorul prin epoci si locuri indepartate, pe care le reconstituie cu maiestrie si cu minutie, sa pastreze suspansul pe tot parcursul celor peste patru sute de pagini, sa creeze o intreaga galerie de personaje secundare care dau viata si palpit povestii. Roman de aventuri si de mistere, Bildungsroman pe dos, continind o filosofie ce explica reaua alcatuire a lumii, Viata lui Kostas Venetis este unul dintre virfurile prozei romanesti contemporane, o realizare remarcabila pentru Octavian Soviany, care se dovedeste un prozator de prima mina. |
|
| Octavian SOVIANY in dialog cu Ion SIMUT , martie 2011, in Familia |
Din punctul meu de vedere Kostas Venetis este un personaj negativ (lucru de care ramine el insusi foarte lucid pina la capat). In ceea ce priveste „filosifia raului” pe care sustine ca si-ar fi insusit-o din anumite „carti de intelepciune”, trebuie sa acceptam ca cel putin si-o asuma cu onestitate, autocondamnindu-se la o doza proportionala de nefericire. Nu e un personaj pozitiv, dar un personaj profund nefericit este cu siguranta.
Oare exista pacate mari si pacate mici sau doar, pur si simplu, pacate? Si daca acceptam ca personajele mateine se rascumpara in planul esteticului, de ce n-am putea accepta ca eroul meu se rascumpara povestind? |
|
| Liviu ANTONESEI, iulie 2011, in Mozaicul, nr. 7 |
| Pe buna dreptate rasfatat de critica, sper ca si de public, volum in care vad deja unul din cele mai importante romane ale acestui an literar. |
|
| Marius MIHET, ianuarie 2012, in Familia, nr. 1 |
| Un roman excelent, scris cu intentie parodica si satirica, de un realism de multe ori scandalos, cu prelungiri in reprezentari naturaliste. Norocul lui O. Soviany e ca oamenii bisericii nu mai citesc literatura contemporana. Sau ghinionul, altminteri cartea ar fi fost un bestseller si ar fi consumat sute de ore la televiziuni in prime time. |
|
|
|
|
|
