|
|
 |
|
|
| Mihaela FRANK, mai 2010, in Elle |
 Dupa mai bine de 20 de ani de la revolutie, avem in sfirsit puterea de a privi cu umor acele vremuri – Amintiri din Epoca de aur o dovedeste din plin. Povestirile lui Catalin Mihuleac se inscriu in acelasi trend. Pina una-alta, ne-am trait cu totii tineretea in acele vremuri. Iar tineretea este amuzanta, oricind ti-e dat s-o traiesti. |
|
| Paul CERNAT, iunie 2010, in Dilemateca |
| Minor si pitoresc, facil atit cit trebuie, volumul lui Catalin Mihuleac amuza si destinde, fara sa triseze, improspatind (eventual) amintirile personale, nu emfatica «memorie». O carte numai buna de citit in tren, in drum spre sau inapoi dinspre litoralul autohton de azi, cu gindul la cel de acum 30 de ani. |
|
| Calin CIOBOTARI, iulie 2010, www.artactmagazine.ro |
| Excelent povestitor, contureaza decorurile unei lumi deloc pierdute (eventual uitate), un topos concret – Iasul, populat de personaje in care pitorescul socialist face casa buna cu smecheria organica a tovarasilor siliti sa se descurce pe cont propriu. Uneori personaje generice, alteori, din contra, atit de bine definite incit par „cunostinte personale” ale autorului. |
|
| Catalin MIHULEAC, aprilie 2010, psychologies.ro |
| E un curent acum, dupa 20 de ani de la pirueta de regim, ca occidentalii sa se preocupe de comunism; un regim suficient de sic, in viziunea lor. Un englez de vreo 55 de ani, usor inclinat spre obezitate, m-a privit intr-o zi pe toata suprafata oculara si m-a strapuns cu o intrebare: care e cel mai socant fapt, din punctul meu de vedere, adus de caderea socialismului si de instalarea capitalismului? M-a bagat in cea mai londoneza ceata, facandu-mi mintea sa se invarta ca o manivela de flasneta. |
|
| , 3 august 2010, ce-am-mai-citit.blogspot.com |
| Persoanele a caror tinerete coincide cu perioada comunista vor rezona, probabil, la consideratiile lui Catalin Mihuleac pe seama elementelor care iti confereau prestigiu social la vremea respectiva. Memorabile sunt paginile consacrate blugilor, articol de imbracaminte aproape mitic si a carui etalare iti dadea aripi. De preferinta, blugii ar fi trebuit sa fie originali, dar daca nu erau, se puteau gasi solutii ingenioase (Valsuri si blugi marca Strauss). Numai la Vasile Ernu cred ca am mai gasit pagini atit de emotionante despre articolele de denim.
Povestirile... lui Catalin Mihuleac imbina de multe ori fericit umorul cu nostalgia benigna. |
|
| Horia GARBEA, 29 iunie 2010, in Saptamina financiara |
| Catalin Mihuleac povesteste totul stralucitor, grabit, precis, sarcastic. L-am si prins, chiar pe motiv de graba probabil, cu citeva inadvertente: carnea de vier nu poate fi consumata si nimeni nu creste vieri pentru consum. Apoi, niciun cal folosit la munca nu are treaba cu iepusoa-rele, rezervate doar armasarilor. Vita de munca e musai juganita! Detalii… Mai grav: un popa ortodox, fie si preot militar de dupa 1989, nu poate fi flacau cu planuri matrimoniale pentru ca, daca nu era casatorit, nu era miruit popa. Astea asa, ca un omagiu - sa vada prietenul meu ca l-am citit cu atentie marita. Catalin Mihuleac este un autor care stie sa-si încinte cititorii. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 27 mai 2010, Pro TV |
| Cum s-ar zice, este bine sa ne despartim de trecut rizind. Sigur ca trebuie sa facem analiza comunismului, a ceausismului, comparat cu epoca lui Gheorghe Gheorghiu Dej, dar, din cind in cind, si in maniera asta de satira gogoliana este buna sa ne mai descreteasca si sa ne lege intr-un fel de sufletele pierdute. Asa este Catalin Mihuleac cu cele Zece povestiri multilateral dezvoltate. |
|
| Catalin MIHULEAC in interviu cu Florin LAZARESCU, 27 iunie 2010, pe florinlazarescu.wordpress.com |
| Da, a scrie despre comunism e o forma de nostalgie, dar nu dupa societatea in sine, ci dupa compania in care ma aflam pe atunci. E un paradox: in lumea aia cenusie, oamenii erau mai profunzi, mai inteligenti si mai frumosi. Sa ne gindim doar ca studentii formau o elita, nu ca acum, cind invatamintul superior a devenit un sport de masa. Efectele sint vizibile: acum 25 de ani, treceam prin complexul studentesc „Titu Maiorescu”- complexul „Puskin”, cum ii zicea pe atunci – si auzeam muzica de Pink Floyd, evadind pe geamul camerelor de camin; acum, trec pe acolo si ascult productii gen „Sint un barbat, cel mai luxos” ori „Picioarele epilate sint ca sarea in bucate”. Mai e ceva: din pacate, chiar daca eu incerc sa fac abstractie de trecerea timpului, ceilalti au o placere diabolica de a-mi aminti virsta pe care o am. Imi convine sau nu, trebuie sa recunosc ca tineretea mea s-a consumat in comunism. Am scris cartea asta, ca sa inchei o contabilitate sentimentala de ordin personal. |
|
| Catalin MIHULEAC, 24 aprilie 2010, in dialog cu Bogdan Romaniuc, in Suplimentul de cultura |
| Am scris povestirile, constient ca tot ce a fost mai frumos in viata mea si a generatiei mele s-a petrecut in regimul socialist. Asa a vrut pacatosul asta de Kronos. Ne-am petrecut tineretea, incercind sa fentam stupizenia si rigorile unui regim totalitar, privind la capitalism asa cum privim prin ochean la planeta Marte. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 24 aprilie 2010, in Suplimentul de cultura |
| Catalin Mihuleac pare a fi unul dintre autorii care au ceva de spus: si o spune bine, in texte scurte, dar intense, scrise cu talent si presarate cu poezie. Proza lui nu are nimic fals. Totul este trait si nu inventat. Si cind umorul de buna calitate vine la pachet cu talentul de dramaturg si cu o lejeritate curioasa de a crea matafore, putem spune cu certitudine ca avem de-a face cu un bun prozator. |
|
|
|
|
|
