Cărțile care se citesc în copilărie formează viitorul – interviu cu Adina Popescu
Există cărți pe care le citim și le uităm. Și există cărți care rămân cu noi zeci de ani. Le purtăm în memorie, ne influențează alegerile, ne modelează valorile și felul în care privim lumea. De multe ori, aceste cărți apar în copilărie.
Scriitoarea Adina Popescu vorbește deschis despre acest lucru în interviul acordat revistei Tribuna Învățământului. Pentru ea, lecturile din primii ani nu au fost simple momente de relaxare, ci experiențe care i-au construit identitatea și i-au orientat parcursul profesional. Povestea ei îi poate inspira pe copiii între 8 și 14 ani care descoperă acum plăcerea lecturii, dar și pe părinți, bunici și profesori care caută cărți potrivite pentru a susține dezvoltarea celor mici.
Dacă vă întrebați ce înseamnă, concret, o „carte formatoare” și cum alegeți astfel de lecturi pentru copii, veți găsi mai jos repere clare, exemple și sugestii aplicate pe vârste.
Copilăria în comunism: cum devin cărțile un spațiu de libertate
Adina Popescu a crescut în anii ’70–’80, într-o perioadă în care școala transmitea mesaje ideologice rigide, iar elevii învățau lozinci pe dinafară. În familie, discuțiile erau diferite. Această diferență dintre discursul oficial și realitatea trăită i-a format spiritul critic încă din copilărie.
Într-un astfel de climat, cărțile ofereau un spațiu de respiro. Copiii găseau în pagini aventură, umor, mituri și personaje care nu repetau lecții politice, ci trăiau conflicte reale și puneau întrebări incomode. Pentru mulți cititori din acea generație, lectura a devenit un exercițiu de autonomie interioară.
Această experiență se regăsește mai târziu în volume precum Povestiri de pe Calea Moșilor sau Vine vacanța cu trenul din Franța, publicate la Editura Arthur. Copiii de azi, mai ales cei între 9 și 12 ani, pot descoperi prin aceste cărți cum arăta copilăria părinților sau a bunicilor lor. Nu vor citi o lecție de istorie, ci vor urmări aventurile unor personaje de vârsta lor, care merg la școală, își fac prieteni și visează, chiar dacă trăiesc într-un context diferit.
Pentru profesori, aceste volume pot deschide discuții despre trecutul recent. Pentru părinți, ele pot deveni un prilej de dialog. Povestiți-le copiilor cum era școala voastră. Comparați regulile de atunci cu cele de azi. Întrebați-i ce li se pare surprinzător. Astfel, lectura creează punți între generații și dezvoltă gândirea critică.
Cum se naște pasiunea pentru citit
Adina Popescu descrie copilăria ei ca pe o perioadă în care fiecare carte conta. Volumele erau puține, dar citite și recitite. Relația cu obiectul fizic – cartea ținută în mână, protejată, răsfoită de zeci de ori – a construit o legătură afectivă puternică.
Familia a avut un rol clar. Tatăl aducea cărți și reviste, iar biblioteca, chiar modestă, era mereu accesibilă. În majoritatea cazurilor, copiii care cresc într-un mediu unde adulții citesc dezvoltă mai ușor obiceiul lecturii. Nu cantitatea de titluri face diferența, ci constanța și exemplul personal.
Dacă aveți copii între 6 și 10 ani, creați un mic ritual. Citiți împreună 15–20 de minute pe zi. Lăsați copilul să aleagă uneori cartea. Recitiți poveștile preferate fără să vă grăbiți să introduceți mereu noutăți. Recitirea consolidează vocabularul și oferă siguranță emoțională.
Pentru copiii între 8 și 14 ani, oferiți acces la serii. O serie înseamnă un grup de volume care urmăresc aceleași personaje sau același univers narativ. Continuitatea îi motivează să revină la lectură. De exemplu, romanele fantasy sau de aventură publicate de Editura Arthur, inclusiv O istorie secretă a Țării Vampirilor, pot deveni astfel de repere pentru cititorii pasionați de mister și mitologie românească.
Nu forțați lectura ca obligație. Invitați copilul să descopere. Puneți întrebări, ascultați, arătați interes real pentru ceea ce citește.
Mitologia și fantasy-ul: eroii care modelează identitatea
În copilărie, Adina Popescu a fost fascinată de mitologia greacă. Personaje precum Atena sau Afrodita nu reprezentau simple figuri legendare, ci modele diferite de forță și inteligență. Miturile îi ajută pe copii să exploreze teme complexe: puterea, gelozia, sacrificiul, responsabilitatea.
Pentru copiii între 8 și 12 ani, mitologia funcționează ca un cadru sigur pentru a discuta emoții puternice. Puteți întreba: „De ce a ales eroul această soluție?” „Ce ai fi făcut tu?” Astfel, copilul învață să analizeze situații și să compare perspective.
Fantasy-ul are un efect similar. Universurile bine construite dezvoltă gândirea logică și capacitatea de a urmări relații cauză–efect. Când un personaj ia o decizie, cititorul observă consecințele. Această structură ajută la formarea gândirii critice.
Dacă aveți copii între 10 și 14 ani, oferiți-le romane care combină aventură și reflecție.
Invitați copilul să-și aleagă eroul preferat și să explice de ce îl admiră. Aceste conversații oferă indicii despre valorile pe care și le construiește.
De la cititor la scriitor: cum susține lectura creativitatea
Adina Popescu a început să scrie din copilărie. Compunerile, încercările de „roman”, participările la concursuri au reprezentat etape firești pentru un cititor pasionat. Totuși, ea subliniază că maturizarea ca autor cere timp, experiență și rescriere constantă.
Pentru copiii între 9 și 14 ani care scriu deja povești, oferiți feedback calm și specific. În loc de „e foarte frumos”, spuneți ce v-a plăcut: un dialog realist, o descriere clară, o idee originală. Încurajați-i să revizuiască textul. Rescrierea dezvoltă disciplina și atenția la detalii.
Scrisul ajută la structurarea gândirii. Copilul învață să ordoneze ideile, să construiască un fir narativ coerent și să înțeleagă perspectiva altor personaje. Aceste competențe îl vor ajuta la școală și în viața profesională, indiferent de domeniu.
Dacă observați interes pentru creație, căutați ateliere sau reviste dedicate copiilor, cum este Ordinul Povestitorilor, susținut de Editura Arthur. Publicarea unui text într-un astfel de cadru crește încrederea în sine și oferă motivație reală.
Literatura pentru copii: o alegere responsabilă
Mult timp, literatura pentru copii a fost considerată un gen secundar. Experiența autorilor contemporani arată contrariul. A scrie pentru copii presupune claritate, autenticitate și respect pentru inteligența cititorului tânăr.
O carte bună pentru copii evită tonul moralizator. Povestea transmite valori prin acțiuni și consecințe, nu prin predici. Copiii între 8 și 14 ani simt imediat diferența.
Pe site-ul Editurii Arthur găsiți colecții dedicate diferitelor vârste, de la primele lecturi ilustrate până la romane pentru adolescenți. Căutați informațiile despre vârsta recomandată și citiți descrierea volumului. Implicați copilul în alegere.
Amintiți-vă că nu există „literatură mare” și „literatură mică”, ci texte bine scrise și texte mai puțin reușite. Alegeți calitatea, nu doar popularitatea.
Cum alegem cărțile potrivite pe vârste
Pentru 0–3 ani, selectați cărți cartonate, cu imagini clare și texte scurte. Citiți cu voce tare, chiar dacă bebelușul nu urmărește încă firul poveștii. Ritmul și intonația sprijină dezvoltarea limbajului.
Pentru 3–6 ani, alegeți povești cu structură simplă și personaje ușor de identificat. Discutați despre emoțiile personajelor. Întrebați: „Cum crezi că se simte?”
Pentru 6–8 ani, orientați-vă către cărți cu capitole scurte și ilustrații. Copiii aflați la începutul lecturii independente au nevoie de texte accesibile, care să le ofere satisfacția reușitei.
Pentru 8–12 ani, introduceți serii de aventură, fantasy sau romane realiste care reflectă viața școlară. Acesta este segmentul în care gusturile se conturează. Lăsați copilul să experimenteze.
Pentru 12–14 ani, alegeți romane care abordează teme precum prietenia, identitatea, presiunea socială sau relația cu familia. Tratați-i ca pe cititori maturi și ascultați-le opiniile.
Creați o rutină stabilă de lectură. Chiar și 20 de minute zilnic produc rezultate stabile în dezvoltarea vocabularului și a fluenței în citire.
Ce dezvoltă lectura în mod real
Lectura extinde vocabularul. Copilul întâlnește cuvinte noi în contexte variate și învață să le folosească adecvat. Acest lucru sprijină performanța școlară și comunicarea clară.
Imaginația crește prin construirea imaginilor mentale. Fără ecran, copilul creează singur decorul și personajele. Această abilitate îl ajută să găsească soluții creative în situații diverse.
Empatia se dezvoltă prin identificarea cu personajele. Cititorul înțelege motivații diferite și învață să accepte perspective multiple.
Gândirea critică apare atunci când copilul analizează deciziile personajelor și consecințele lor. Întrebările deschise stimulează această abilitate.
Totuși, lectura nu înlocuiește jocul, mișcarea sau interacțiunea directă. Copiii au nevoie de echilibru. Cartea face parte dintr-un ansamblu de experiențe care susțin dezvoltarea armonioasă.
Cum construim o relație durabilă cu lectura
Fiți modele. Dacă vă vede citind, copilul va percepe lectura ca pe o activitate firească.
Organizați vizite la bibliotecă sau librărie. Lăsați copilul să răsfoiască și să aleagă. Autonomia crește motivația.
După lectură, discutați. Nu transformați conversația într-un test. Împărtășiți și voi impresii. Creați un dialog, nu o evaluare.
Dacă un copil refuză o carte, nu insistați excesiv. Propuneți alternative. Uneori, genul nepotrivit descurajează temporar lectura.
Reveniți la cărțile voastre preferate din copilărie și citiți-le împreună. Veți observa ce a rămas relevant și ce se vede diferit acum. Acest exercițiu consolidează legătura dintre generații.
Cărțile citite în copilărie nu garantează un anumit drum profesional, dar oferă instrumente solide: vocabular bogat, capacitate de analiză, empatie și imaginație. Oferiți-le copiilor acces la astfel de experiențe și însoțiți-i în descoperirea lor. Deschideți o carte împreună chiar de azi și transformați lectura într-un obicei care crește odată cu ei.
