Cenzura și auto-cenzura, dincolo de Persepolis
Într-un interviu cu actrița Emma Watson pentru clubul feminist de carte Our Shared Shelf, autoarea Marjane Satrapi atinge inevitabil una dintre temele abordate extensiv în Persepolis: dualitatea vieții trăite într-un regim totalitar.
Noi înșine suntem singurii care ne îngrădim, de fapt, libertatea. Nimeni nu ne poate lua libertatea. Ceea ce vreau să spun este că am trăit într-o dictatură. Știu despre ce vorbesc. […] Totul era interzis! Eram mai puțin liberă în mintea mea? Nu, nu eram. Am devenit proastă? Nu. Pentru că indiferent de cât de mult m-au urmărit, nu au avut acces la mintea mea. Ea îmi aparține mie. Și dacă decid asta, eu sunt cea care deține controlul. Și pot decide asta doar dacă îmi antrenez mintea. Dacă nu-ți folosești mintea, se micșorează, când o folosești, se dezvoltă. Deci depinde de noi.
Interzis în Iran, Persepolis este un roman grafic controversat. Nu este deloc surprinzător că a fost cenzurat în țara sa originară, fiind printre altele, o critică adusă politicilor sale violente și represive. Dar, ce este mai frapant, este că a reușit să provoace conflicte în învățământ chiar și în SUA. În Chicago, Persepolis rămâne și astăzi interzis elevilor de gimnaziu. Romanul a fost pe punctul de a fi scos din biblioteci și din programă și în Oregon, Illinois și Texas, însă, din fericire, consiliile școlare au reușit să facă față presiunilor.
Pregătiți-vă pentru o ediție nouă a uneia dintre cele mai cutremurătoare și universale autobiografii vizuale: Persepolis.
Un text de Ioana Bogdana
