Grafic+: „V de la Vendetta” + „Povestea slujitoarei” + Black Uhuru

17 mai 2018
Grafic+: „V de la Vendetta” + „Povestea slujitoarei” + Black Uhuru

Pentru rubrica Grafic+ am ales de această dată să asociem romanul grafic V de la Vendetta de Alan Moore și David Lloyd, carte ce va putea fi găsită  la Comic Con și este în precomandă pe site, cu Povestea slujitoarei de Margaret Atwood.

Ambele cărți au fost publicate în anii ’80. Povestea slujitoarei în ‘85, iar V de la Vendetta a apărut în perioada ‘88 - ’89, sunt distopii și conțin mai multe elemente similare. Acțiunile se petrec după un Război Mondial ce a radicalizat statele lumii. În povestea lui Moore avem o conducere fascistă, care instrumentalizează personajele, asemănător cu ce pățește Offred în cartea scrisă de Atwood, într-un sistem teocratic creștin.

 

 

O altă asemănare sunt referințele către o cultură pop defunctă, accesată doar prin relicve istorice, insule de normalitate (revistele de modă, jocul de scrabble, referințele muzicale în cazul V de la Vendetta) care devin nefirești și interzise în noile societăți opresive.

Desigur, ambele cărți aduc tribut unor romane distopice clasice, precum O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell, Fahrenheit 451 de Ray Bradbury, Minunata lume nouă de Aldous Huxley sau Portocala mecanică de Anthony Burgess.

Serialul Povestea slujitoarei, produs de HBO, și ajuns în 2018 la sezonul 2 și este o adaptare necesară a cărții scriitoarei Margaret Atwood. Volumul a mai avut parte de o ecranizare nefericită în 1990, cu Natasha Richardson, Faye Dunaway și Robert Duval.

În caz că nu știai, Margaret Atwood este și autoarea romanului grafic Angel Catbird, publicat între 2016 -2017 la Dark Horse Books.

 

 

La pachet cu cele două cărți îți recomandăm și albumul The Dub Factor din ‘83, semnat Black Uhuru, ce completează atmosfera volumelor cu o doză de paranoia distorsionată din Caraibe, de ritmuri sacadate și tobe sparte. Albumul a fost înregistrat în contextul distopic din Jamaica anilor ‘80, de după moartea legendarului și icon-ului Bob Marley, când insula devenise un loc de tranzit pentru narcos, iar în ghettou puștii o ardeau înarmați cu mitraliere și pistoale automate. De altfel, trupa este menționată și în romanul V de la Vendetta.

 

 

Enjoy! smiley

Recomandări (9)
Aura Dogaru scrie despre monografia Cartea Românească 100. Un simbol al culturii românești de Dan Gulea 02 iulie 2020
Un semnal editorial important vine dinspre revista craioveană „Ramuri” – Aura Dogaru scrie despre monografia Cartea Românească 100. Un simbol al cultu...
Mai multe
O cronică semnată de Răzvan Voncu, în „România literară”, analizând Încifrările, antologia poetică a lui Aurel Rău 02 iulie 2020
O cronică semnată de Răzvan Voncu, în „România literară”, analizând Încifrările, antologia poetică a lui Aurel Rău Poezia de-o viață Răzv...
Mai multe
Criticul literar Cosmin Ciotloș scrie, în „Dilema Veche”, despre jurnalul lui Aurel Dumitrașcu, Carnete maro 01 iulie 2020
Criticul literar Cosmin Ciotloș scrie, în „Dilema Veche”, despre jurnalul lui Aurel Dumitrașcu, Carnete maro (vol. I și II), apărut la Cartea Româneas...
Mai multe
Logo
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART