Joi raid despre Kurt Vonnegut

Vă iubesc, afurisiţilor, pe cuvântul meu dacă nu vă iubesc. Voi sunteţi tot ce mai citesc eu de acum. Voi sunteţi singurii destul de nebuni pentru a le păsa realmente de viitor.

Este un titlu destul de lung, nu? Așa cum v-ați prins deja este un citat. Prima ediție a cărții respective a apărut la Globus în 1980, iar replica de mai sus aparținea eroului principal, care, beat-mort, se adresa faimoasei Conferințe a scriitorilor de SF de la Milford, SUA.

Cartea aceea n-a apărut la Paladin, totuși autorul a fost publicat de editura Art cu 6 romane după numărătoarea făcută de mine pe site, dintre care cel puțin două au o asociere majoră cu genul SF.

În fiecare an organizația Science Fiction and Fantasy Writers of America acordă trofeul Damon Knight Memorial Grand Master pentru „realizări de-a lungul vieții în science-fiction și/sau fantasy”. Lista de Grand Master pare un catalog al celebrităților din SF și cuprinde pe aproape toți autorii importanți, începând din Epoca de Aur a genului, printre care Arthur C. Clarke, Ray Bradbury, Michael Moorcock, Ursula K. LeGuin, Isaac Asimov și mulți alții.

Un nume însă strălucește prin absență: Kurt Vonnegut.

S-a născut pe 11 noiembrie 1922 și de aceea îl evoc în săptămâna aceasta și a fost unul dintre autorii care s-au străduit cu disperare să nu fie încadrați în genul SF,  deși a scris unele dintre cele mai faimoase romane science-fiction ale secolului XX și a fost bun prieten cu autori de SF. Vonnegut a apărut chiar și în influenta antologie SF Again, Dangerous Visions cu povestirea „The Big Space Fuck”. În introducerea pe care a scris-o textului, Harlan Ellison a afirmat că aceea a fost prima dată când cuvântul „fuck” a apărut în titlul unei povestiri.

Cum am putea atunci caracteriza relația dintre Kurt Vonnegut și SF? Faptul că n-a primit trofeul Grand Master arată că nici SF-iștii nu l-au considerat unul dintre ei, totuși literatura lui Vonnegut n-ar fi putut exista fără science-fiction, iar SF-ul – și literatura așa cum o cunoaștem în prezent – n-ar fi la fel fără el.

Poate că relația aceea s-ar putea sintetiza prin leitmotivul drag lui Vonnegut: „Așa merg lucrurile.”

MDP