Visul 17: Plante carnivore

13 ianuarie 2021

Un nou vis ilustrat de Mircea Pop, ce ne-a fost trimis de Alexandra Valentina. Iată descrierea pe care am primit-o:

 

Așa că iată-mă din nou la școală, în vis, singură într-o clasă goală, într-o bancă de două persoane, scrijelită de generațiile anterioare cu desene strâmbe, inițiale și inimioare adunate în ecuații de dragoste. Aveam un A+D=inimioară și un A+I=Love. Iar mintea mea încerca din răsputeri să-și dea seama cine e A, pe cine iubește de fapt sau dacă e vorba despre același A în ambele povești. 

Când mi-am ridicat ochii din bancă, am văzut că pe catedră erau o mulțime de buchete de flori, toate carnivore și frumos colorate. În jurul lor roiau muște, iar dintr-una din flori se lungea o limbă spre ele, gata să le înhațe, ceea ce și reușea cu mare precizie. 

Cât mă holbam eu la flori, de undeva din spatele meu a intrat învățătoarea. N-am îndrăznit să întorc capul, dar aveau tocurile ei un ecou care, după ce că eram deja speriată, m-a îngrozit și mai tare. 

Când a ajuns în față, la catedră, mi s-a confirmat că nu era o priveliște pe care să-mi doresc să o văd. Avea piele albastră, o gură de pește, multe bube mari pe față, ochelari rotunzi cu rame groase și duhnea atât de tare a hoit că se și vedeau aburi puturoși ieșindu-i din cap. 

Mi-a trântit un borcan în care se afla un greier negru și mi-a zis: 

-Recită poezia! 

Știam poezia. O repetasem toată vara, zi de zi, dar atunci când a trebuit să o spun, am uitat-o cu desăvârșire. 

Văzând că nu scot niciun cuvânt pe gură, a desfăcut capacul borcanului, a luat de acolo insecta și mi-a plimbat-o prin fața ochilor. 

 – Dacă nu spui poezia, dispare. 

Am încercat. Chiar am încercat, dar nu puteam. Mă uitam la ceasul din spatele ei și se topea cu fiecare secundă mai mult, lăsând o dâră albă pe perete. 

Învățătoarea s-a apropiat de flori cu bietul greier între degete. Toate florile și-au scos limbile afară, gată să sară pe el, iar eu tot nu reușeam să spun poezia. 

Am început totuși cu titlul. 

– „Balada unui greier mic”...

– Prea târziu. 

Înainte să continui, învățătoarea urâtă și-a vârât greierul în gură, mestecându-l cu poftă.

Mi-am amintit poezia imediat după asta. Dar presupun că era așa cum spusese ea. Prea târziu.

 


 

Recomandări (9)
Aura Dogaru scrie despre monografia Cartea Românească 100. Un simbol al culturii românești de Dan Gulea 02 iulie 2020
Un semnal editorial important vine dinspre revista craioveană „Ramuri” – Aura Dogaru scrie despre monografia Cartea Românească 100. Un simbol al cultu...
Mai multe
O cronică semnată de Răzvan Voncu, în „România literară”, analizând Încifrările, antologia poetică a lui Aurel Rău 02 iulie 2020
O cronică semnată de Răzvan Voncu, în „România literară”, analizând Încifrările, antologia poetică a lui Aurel Rău Poezia de-o viață Răzv...
Mai multe
Criticul literar Cosmin Ciotloș scrie, în „Dilema Veche”, despre jurnalul lui Aurel Dumitrașcu, Carnete maro 01 iulie 2020
Criticul literar Cosmin Ciotloș scrie, în „Dilema Veche”, despre jurnalul lui Aurel Dumitrașcu, Carnete maro (vol. I și II), apărut la Cartea Româneas...
Mai multe
Logo
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART