Visul lui Gabriel Mager, ilustrat de Mircea Pop
Am visat că făceam un film cu vampiri cu regizorul Cristi Puiu, dar îmi uitasem dantura de vampir acasă. Mager, a zis Cristi Puiu, care era îmbrăcat ca un vampir și avea părul dat cu terebentină, încât semăna foarte mult cu Bela Lugosi din filmul Dracula, du-te acasă și întoarce-te cu dantura de vampir, altfel o să te înlocuiesc cu actorul metodic Dragoș Bucur. La auzul numelui său, Dragoș Bucur a sărit din spatele scaunului regizoral și a zis - Pregătit, șefu! - clănțănind violent din dantura sa de vampir.
M-am dus acasă și când am deschis ușa a ieșit pisica, mieunând spre mine, cu dantura mea de vampir. Am alergat-o prin tot orașul, dar n-am reușit s-o prind. M-am întors până la urmă pe platoul de filmare, care era o bucătărie ambulantă amplasată în centrul Timișoarei, și nu mi-a venit să cred când l-am văzut pe actorul metodic Dragoș Bucur cu fața palidă, hâsâind spre o oală cu supă. Maestre, ce înseamnă una ca asta? l-am întrebat pe Cristi Puiu. Îmi pare rău, Mager, dar nu mai am nevoie de serviciile tale. Actorul metodic Dragoș Bucur s-a identificat atât de mult cu rolul de vampir, încât s-a transformat într-unul, după cum vezi.
Ce a urmat mi s-a părut incredibil - deși sunt o fire pașnică, am sărit la actorul metodic Dragoș Bucur și mi-am înfipt dinții în beregata sa. Cristi Puiu stătea calm în scaunul regizoral și vorbea cu Ada Solomon, care era și ea de față: Ok, deci iar a luat-o razna Mager. Eu nu mai lucrez cu el, o fi un actor genial, dar nu mai pot, Ada, înțelege-mă, nu mai pot, și Ada Solomon își masa tâmplele de nervi, da, Cristi, ai dreptate, o fi un geniu, dar să-ți bagi dinții în gâtul actorului metodic Dragoș Bucur mi se pare un act lipsit de profesionalism.
Asta în vreme ce actorul metodic Dragoș Bucur urla CUT! CUT! CUT! - luați-l de pe mine pe nemernic. Dar eu nu-mi puteam scoate dinții din el și îi făceam semne disperate lui Cristi Puiu, care, foindu-se în scaun, a zis în cele din urmă - Îmi pare rău, Dragoș, dar voi continua să filmez, astea sunt condițiile, după cum vezi, și ăsta va fi filmul, asta e, atât s-a putut. Cannes-ul să ne judece. După câteva ore de filmat a venit ambulanța și ne-a luat pe mine și pe Dragos Bucur să ne separe la spital, unde a trebuit să așteptăm toată ziua, eram plimbați prin tot spitalul, că nu s-a mai văzut un caz ca al nostru. În acest timp, Cristi Puiu ne filma în tăcere.
Ilustrație de Mircea Pop
