Vrăjitoriile lui Alan Moore

Alan Moore știe să-și reveleze modest geniul artistic și procesul creativ, fără să-și piardă caracterul mitic și visceral. Întrebat de un fan de pe platforma Goodreads despre ce i se întâmplă atunci când scrie, autorul Watchmen și V de la Vendetta răspunde:

Când mă cufund în scrierea a ceva mai solicitant, conștiința mea se mută într-un stadiu complet diferit de cel în care trăiesc în realitate. Nu seamănă însă nici cu starea de vis, pentru că mă pot concentra și am mult mai mult control. Dacă, așa cum se întâmplă de obicei, scriu ceva ce necesită jocul cu structura sau vocabularul limbii engleze, mă surprind intrând în niște spații mentale foarte neobișnuite. Ceea ce cred că se întâmplă, de fapt, este că, la un nivel imediat, întreaga noastră realitate neurologică poate fi văzută ca o construcție făcută din cuvinte. Când pătrunzi în acest nivel al realității, în codul realității noastre, am putea spune, atunci, conștient sau nu, deliberat sau nu, faci o magie. Așadar, răspunsul la întrebarea ta, legat de ce mi se întâmplă atunci când scriu, este cel mai banal și nefolositor răspuns pe care îl vei primi de la un scriitor: magie. Sper ca faptul că sunt eu cel care spune asta și că eu cred cu atâta convingere în afirmația de mai sus, cu tot cu potențialele sale implicații înfricoșătoare, va fi destul cât să o facă să sune mai puțin arogant.

Citindu-l pe Moore, această magie devine întotdeauna ușor mai tangibilă. Noi vă propunem două romane grafice esențiale semnate de el, traduse pentru prima oară în limba română: Watchmen și V de la Vendetta.

                                                                                                                                                      Un text de Ioana Bogdana