Această poveste despre adolescenţi şi pitici de grădină este poate cea mai complexă de până acum. Ea este în acelaşi timp poveste, feerie poetică, carte de aventuri, dar şi eseu, analiză de societate, semnal de alarmă, listă de întrebări.(Andra Bădulescu)
„Suntem cu toții niște umbre
De om dezamăgit un pic,
Ne consolăm însă cu gândul
Că omul e și mai pitic.
Suntem cu toții cam ridicoli
Și la gândire cam greoi,
Dar omul fără sens în viață
E mai ridicol decât noi.“
Fiecare grădină are piticii ei: bucătari, florari sau jucători de cărți, pitici cu telefon, binoclu sau telecomandă. Din plastic, ceramică, ghips sau lemn.
Din când în când, se strâng cu toții sub clar de lună pentru a se încărca de energie și... a mai uita de oameni. Neglijate, micile obiecte-ființe hotărăsc să părăsească grădinile, la îndemnul lui Filip, băiatul care le călăuzește, roiuri-roiuri, cu sunetul legendar al fluierului.
Revolta piticilor naște o aprigă dezbatere publică despre sensul vieții, iar proprietarii lor, cu sufletul răscolit, își cântăresc cu luciditate idealurile pierdute și bucuriile uitate.
Cu ce idei și perspective v-ar bucura să rămână un adolescent în urma lecturii Misterioasei dispariții a unui pitic de grădină?
Mi-aş dori ca adolescenţii să-şi pună întrebări interesante legate de viaţă, de şcoală, de societate, de comunicare… Toate întrebările merită un răspuns, dar cele interesante aproape că îşi conţin răspunsuri în ele. (Matei Vișniec)
Îi invit pe toţi cititorii, mici şi mari, să se bucure de această carte foarte specială, să lase frâu liber imaginaţiei şi să continue povestea cu propriile reflecţii despre condiţia umană, despre relaţiile dintre generaţii, despre sensul acţiunilor noastre ca oameni care trăim cu toţii în „aceeaşi barcă”, adică pe o planetă unică. (Andra Bădulescu)
Întreaga umanitate este confruntată în acest moment cu o mare problemă: a inventat tehnologii fabuloase, dar pe care nu le stăpâneşte. Aş spune chiar că oamenii sunt mereu cu un pas în urma noilor tehnologii. Ele proliferează, produc noi fenomene sociale şi nu sunt întotdeauna benefice pentru copii şi tineri. Iar părinţii, profesorii, responsabilii politici „aleargă” în urma acestor tehnologii pentru a le încadra cu reguli de funcţionare şi cu principii etice. Numai că ele, invenţiile, sunt tot mai rapide, iar atunci când, de bine, de rău, societatea impune nişte reguli de conduită, noi tehnologii îşi fac apariţia. Imaginaţi-vă un cal în galop şi un călăreţ care fuge după cal cu şaua în mână. Cam acesta este raportul nostru, astăzi, cu noile tehnologii numerice care, atunci când sunt folosite fără control şi discernământ de copii şi adolescenţi devin toxice, creează dependenţe şi ruinează capacitatea de concentrare şi de atenţie a tinerilor. (Matei Vișniec)
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota